ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1059/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 783, pronunțată la 28 mai 2001, a admis

în parte acțiunea reclamantei, Camera de Comerț Industrie și Agricultură Bacău,

împotriva pârâtului B.Gh., a dispus dizolvarea și radierea SC B. SRL Bacău și

înregistrarea dizolvării în Registrul Comerțului și aplicarea dizolvării în

Monitorul Oficial, obligând pârâtul să se prezinte la Oficiul Registrului

Comerțului pentru îndeplinirea formalităților necesare de înregistrare a

mențiunilor de dizolvare și radiere.

Pârâtul a mai fost obligat să suporte cheltuielile

necesare pentru efectuarea mențiunilor și la 165.838 lei, cheltuieli de

judecată în favoarea reclamantei.

Capătul de cerere pentru plata unor amenzi civile, a

fost respins.

Apelul declarat de pârâții SC B. SRL și B.Gh.

împotriva sentinței de mai sus, a fost anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 513,

pronunțată la 17 iulie 2001, în dosarul nr. 2645/2001.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a

reținut că pârâtul nu a achitat taxa judiciară de timbru, în sumă de 150.000

lei, și nici nu a depus timbru judiciar de 1.500 lei, deși a fost citată cu

această mențiune.

Împotriva acestei decizii, apelanții-pârâți SC B. SRL

și B.Gh. au declarat recurs.

În motivarea recursului se susține că pârâții nu au

fost legal citați pentru judecarea apelului, astfel încât nu au fost în măsură

să timbreze cererea.

Recursul nu este fondat.

Din dovezile aflate la dosarul instanței de apel,

atât pârâtul B.Gh., cât și SC B. SRL au fost citați la 5 iulie 2003, cu

mențiunea că au obligația să facă dovada sumei de 150.000 lei taxă judiciară de

timbru și 1.500 lei timbru judiciar, pentru termenul de judecată de la 17 iulie

2001.

Cum instanța de apel a îndeplinit astfel cerințele art.

20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, iar apelanții-pârâți nu au îndeplinit

cerințele legale în materie, motiv pentru care corect instanța de apel a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

În aceste împrejurări, în fața dispozițiilor art. 312

C. proc. civ., recursul urmează să fie respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâții SC B. SRL Bacău și B.Gh.

împotriva deciziei nr. 513 din 17 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă

Pronunțată, în ședință publică, azi, 20 februarie

2003.