ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2290/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta Camera de Comerț

Industrie și Agricultură Bacău a solicitat, în contradictoriu cu SC A.T. SRL

Bacău și asociații acesteia, dizolvarea, lichidarea și radierea societății

comerciale, obligarea la întocmirea formalităților de lichidare și radiere, la

cheltuielile necesare mențiunilor în Registrul Comerțului, la comenzile civile

și la cheltuielile de judecată, întrucât contractul de închiriere pentru sediul

social a expirat.

Tribunalul Bacău, prin

sentința civilă nr. 460 din 30 aprilie 2001, a admis în parte acțiunea, a

dispus dizolvarea și radierea societății și a obligat pe asociați să

îndeplinească formalitățile de înregistrare a mențiunilor de dizolvare și

radiere, cu plata cheltuielilor pentru acestea; a respins cererea de amendare

și a obligat pe asociați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 130.000

lei.

Curtea de Apel Bacău,

soluționând apelul declarat de pârâți, prin decizia civilă nr. 609 din 11

octombrie 2001, a respins, ca nefondată, cererea, considerând că instanța de

fond, în mod judicios, a făcut aplicația dispozițiilor art. 232 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990, întrucât contractul de închiriere al spațiului folosit

sediul social a fost încheiat pe termen determinat, pentru perioada 1 aprilie

1999-1 aprilie 2000, iar proprietarul nu și-a exprimat opțiunea de a prelungi

durata acestuia.

Împotriva deciziei, astfel

pronunțate, pârâta SC A.T. SRL a declarat recurs, susținând că instanțele, în

mod greșit, au considerat lipsa sediului social al societății comerciale,

contractul de închiriere fiind valabil și în prezent iar activitatea se

desfășoară la acest sediu declarat.

Recursul este fondat și va

fi admis, pentru considerentele ce se vor expune:

Potrivit dispozițiilor art. 232

din Legea nr. 31/1990, dizolvarea societății comerciale se poate dispune, în situația

în care aceasta nu are sediul cunoscut.

Pe de altă parte, dacă

locatarul și după expirarea termenului locațiunii continuă să rămână în casa

sau apartamentul închiriat, fără nici o împiedicare din partea locatorului, el

se consideră că voiește a le ocupa sub aceleași condiții, pentru un timp

determinat de obiceiul locului și nu poate nici să iasă, nici să fie concediat,

înainte de a se fi făcut vestirea (art. 1452 C. civ.).

Contractul de închiriere,

încheiat la 15 martie 1999, prevedea, însă, la art. 3, prelungirea acestuia,

afară dacă proprietarul nu cade de acord asupra prețului chiriei sau în

situația în care proprietarul dorește să vândă apartamentul, iar chiriașul nu

se oferă să-l cumpere, condiții neîndeplinite pentru concluzia încetării

raportului juridic dintre proprietar și chiriași.

Așa dar, nu simpla tacita

relocațiune, ci chiar voința expresă a părților a prelungit efectele

contractului pe o perioadă determinată numai de voința proprietarului sau a

chiriașului, care, printr-un concediu, pot anunța rezilierea contractului.

Astfel, printr-o

interpretare greșită a probelor, instanțele de fond au ajuns la o concluzie

eronată, aceea a inexistenței unui sediu social al pârâtei.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor atrt.312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

admite recursul, declarat împotriva deciziei 609 din 11 octombrie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, va modifica decizia, în sensul că va

schimba în tot sentința civilă 460 din 30 aprilie 2001, pronunțată de

Tribunalul Bacău și, pe fond, va respinge acțiunea Camerei de Comerț Industrie

și Agricultură Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta

SC A.T. SRL Bacău, împotriva deciziei nr. 609 din 11 octombrie 2001 a Curții de

Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia

recurată, admite apelul aceleiași părți, împotriva sentinței nr. 460 din 30

aprilie 2001 a Tribunalului Bacău, pe care o schimbă în tot, în sensul că

respinge acțiunea reclamantei Camera de Comerț Industrie și Agricultură Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 29 iunie 2004.