ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1183/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8

noiembrie 2000, reclamanta, SC H. SRL Bacău, a chemat în judecată pe pârâta, SC

N.C. SRL București, pentru a fi obligată la plata sumei de 29.249.980.038 lei,

cu titlu de daune, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că, în baza contractului încheiat cu pârâta, aceasta a primit produse

în valoare de 11.373.409.920 lei, din care a achitat doar o mică parte și

pentru care a calculat și majorări de 0,3% pe pentru neplata în termen a sumei

ce face obiectul contractului.

Prin sentința civilă nr. 1593 din 15

decembrie 2000, Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

a anulat, ca netimbrată, acțiunea reclamantei SC H. SRL Bacău.

Hotărârea tribunalului a rămas

definitivă în baza deciziei nr. 251 din 26 aprilie 2001 a Curții de Apel Bacău,

secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins, ca nefondat,

apelul reclamantei.

Cu actul înregistrat la 7 iunie 2001,

societatea comercială reclamantă a formulat motive de recurs, susținând că

decizia curții de apel este nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea greșită

a legii, în sensul că, deși nu a achitat taxa judiciară de timbru, instanța de

apel avea posibilitatea să dispună darea în debit a apelantei ,conform art. 20 alin.

(5) din Legea nr. 146/1997.

Totodată, a susținut că instanța nu

a ținut seama de posibilitatea pe care i-o conferă art. 21 din aceeași lege,

privind scutirea, reducerea sau eșalonarea plății taxelor judiciare de timbru,

și nici de faptul că, în ceea ce o privește, s-a declanșat procedura

falimentului.

Recursul reclamantei este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 20

alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru și timbrul judiciar se plătesc

anticipat, iar în conformitate cu dispozițiile alin. (2) al aceluiași text,

primind cererea netimbrată, instanța de fond a pus în vedere reclamantei să

plătească suma de 317.144.800.800 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru,

și 15.000 lei timbru judiciar (dosarul tribunalului).

Cum plata taxei judiciare de timbru

nu s-a făcut nici după două termene de judecată acordate în acest scop,

instanța de apel a fost îndreptățită să mențină soluția tribunalului, privind

anularea acțiunii.

De asemenea, faptul că recurenta a

făcut demersuri pentru amânarea sau eșalonarea plății taxei judiciare de timbru

nu a fost dovedit, așa încât, nici această critică nu poate fi reținută.

În fine, în legătură cu scutirea de

plata taxei de timbru, în baza Legii nr. 64/1995, instanța de apel a reținut,

în mod justificat, că nu sunt îndeplinite prevederile art. 42 din Legea

falimentului, acțiunea nefiind introdusă de administrator sau lichidator.

Pentru aceste considerente, recursul

formulat de reclamantă va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SE H. SRL Bacău, împotriva deciziei nr. 251 din 26 aprilie

2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 26 februarie 2003.