ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.10.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3026/2003

HOTĂRÂRE
03.10.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3026/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

B.M., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, a

solicitat anularea hotărârii nr. 4039 din 9 decembrie 2002 emisă de pârâtă și

obligarea ei la emiterea unei noi decizii, prin care să-i recunoască calitatea

de persoană refugiată și pentru perioada septembrie 1940 – 25 iulie 1943.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 75 din 18 martie

2003, a admis acțiunea.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea

sentinței și, în fond, respingerea acțiunii.

Se arată că i-a acordat pârâtului

calitatea de refugiat doar pe perioada 25 aprilie 1944 – 6 martie 1945, conform

probelor administrate în fața comisiei, or declarațiile martorilor au fost contradictorii,

nu atestă în mod cert perioada de refugiu.

Recursul este nefondat.

Neajunsurile reținute de pârâtă,

contradicțiile din depozițiile martorilor, au fost remediate prin probele

administrate în fața instanței de judecată, respectiv adeverința pentru

repatriații prin Germania eliberată de Ministerul Economiei Naționale –

Comisariatul General al Refugiaților.

Din coroborarea probelor

administrate, declarațiile autentificate ale lui S.H. și C.E., cu actul depus,

instanța, în mod judicios, a reținut că reclamantul s-a refugiat din Bucovina,

în Polonia, ocupată de trupele naziste și apoi a fost returnată în România și

pentru perioada septembrie 1940 – 25 iulie 1943.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 75 din 18 martie 2003

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 600/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ reclamantul C.N. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Sibiu a solicitat anularea
ÎCCJ 2004-05-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1790/2004
Având în vedere raportul prezentat, potrivit art. 308 C. proc. civ., procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului, constatând că recursul este admisibil în principiu, cauza rămânând în pronunțare; Asupra recursului de față; Din
ÎCCJ 2003-09-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2642/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 ianuarie 2003, reclamanta B.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 4059 din 9 decembrie 2002 emisă de pârâta Casa Județean
ÎCCJ 2006-05-03
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1566/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, prin declinare de la Tribunalul Caraș Severin, reclamantul G.R. a contestat hotărârea nr. 190 din
ÎCCJ 2004-01-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 109/2004
cu 1 ianuarie 2003. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș. Recurenta a susținut în esență că a procedat corect prin emiterea Deciziei nr.154/1 din 20 septembrie 2002
Sursă