ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3628/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 18 decembrie 2002, A.M. a

solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, să se dispună

anularea hotărârii nr. 3166 din 22 octombrie 2002, prin care Comisia

constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de aceste

acte normative.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive etnice.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea Sălard, județul Bihor, la Sînicolaul

Mare, județul Timiș, în perioada 10 octombrie 1940 - ianuarie 1945.

Că, deși a făcut dovada nașterii în

această din urmă localitate, în timpul refugiului părinților, pârâta i-a

respins cererea pentru acordarea drepturilor pretinse, pentru considerente ce

nu se fundamentează pe dispozițiile legale în vigoare.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

civilă nr. 44/CA din 20 ianuarie 2003 a admis, acțiunea astfel cum a fost

formulată.

Instanța a reținut că din

interpretarea art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000 și Normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 127/2000, rezultă că

beneficiază de drepturile recunoscute persoanelor refugiate, și copiii născuți

în timpul refugiului părinților, determinat de motive etnice.

Hotărârea a fost atacată cu recurs

de către pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

Recurenta a susținut că în mod

eronat prima instanță a admis acțiunea, deoarece strămutarea în altă localitate

decât aceea de domiciliu constituie o modalitate de persecuție etnică, cu

condiția ca persoana în cauză să existe la data strămutării și să fi avut

domiciliul într-o localitate de unde a fost strămutată sau refugiată.

Că legislația română în vigoare nu

recunoaște capacitate de folosință și nici capacitate de exercițiu fătului

conceput, singura excepție fiind aceea în care acesta să se fi născut viu.

Critica nu este întemeiată.

Cu actele depuse în dosar, inclusiv

declarația autentică a martorilor B.A. și N.A. s-a dovedit că reclamantul A.M.

s-a născut la data de 1 noiembrie 1941, în orașul Sînicolaul Mare, județul

Timiș, în timpul refugiului părinților din comuna Sălard, județul Bihor.

Perioada de refugiu, datorat

aplicării Dictatului de la Viena, a fost cuprinsă între 10 octombrie 1940 –

iunie 1945.

Curtea de Apel Oradea a reținut în

mod corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu

de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999, de vreme

ce indiscutabil, ei au suportat împreună cu părinții, aceleași privațiuni

datorate strămutării familiei în altă localitate decât aceea de domiciliu.

Pe de altă parte, Precizările Casei

Naționale de Pensii invocate în întâmpinarea pârâtei, nr. 1026 din 29 martie

2002, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptățite la recunoașterea

calității de beneficiar, adaugă nepermis la lege și nu pot să justifice soluția

adoptată prin hotărârea nr. 3166 din 22 octombrie 2002, de respingere a cererii

reclamantului.

Ținând seama de aceste considerente

și de inexistența unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi

invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor

împotriva sentinței nr. 44/CA/2003 - P 2003 din 20 ianuarie 2003 a Curții de

Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2003.