ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3628/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 decembrie 2002, A.M. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr. 3166 din 22 octombrie 2002, prin care Comisia constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de aceste acte normative. De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive etnice.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea Sălard, județul Bihor, la Sînicolaul Mare, județul Timiș, în perioada 10 octombrie 1940 - ianuarie 1945. Că, deși a făcut dovada nașterii în această din urmă localitate, în timpul refugiului părinților, pârâta i-a respins cererea pentru acordarea drepturilor pretinse, pentru considerente ce nu se fundamentează pe dispozițiile legale în vigoare. Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 44/CA din 20 ianuarie 2003 a admis, acțiunea astfel cum a fost formulată. Instanța a reținut că din interpretarea art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și Normele de aplicare aprobate prin H.G.

nr. 127/2000, rezultă că beneficiază de drepturile recunoscute persoanelor refugiate, și copiii născuți în timpul refugiului părinților, determinat de motive etnice. Hotărârea a fost atacată cu recurs de către pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor. Recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, deoarece strămutarea în altă localitate decât aceea de domiciliu constituie o modalitate de persecuție etnică, cu condiția ca persoana în cauză să existe la data strămutării și să fi avut domiciliul într-o localitate de unde a fost strămutată sau refugiată. Că legislația română în vigoare nu recunoaște capacitate de folosință și nici capacitate de exercițiu fătului conceput, singura excepție fiind aceea în care acesta să se fi născut viu.

Critica nu este întemeiată. Cu actele depuse în dosar, inclusiv declarația autentică a martorilor B.A. și N.A. s-a dovedit că reclamantul A.M. s-a născut la data de 1 noiembrie 1941, în orașul Sînicolaul Mare, județul Timiș, în timpul refugiului părinților din comuna Sălard, județul Bihor. Perioada de refugiu, datorat aplicării Dictatului de la Viena, a fost cuprinsă între 10 octombrie 1940 – iunie 1945. Curtea de Apel Oradea a reținut în mod corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999, de vreme ce indiscutabil, ei au suportat împreună cu părinții, aceleași privațiuni datorate strămutării familiei în altă localitate decât aceea de domiciliu.

Pe de altă parte, Precizările Casei Naționale de Pensii invocate în întâmpinarea pârâtei, nr. 1026 din 29 martie 2002, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de beneficiar, adaugă nepermis la lege și nu pot să justifice soluția adoptată prin hotărârea nr. 3166 din 22 octombrie 2002, de respingere a cererii reclamantului. Ținând seama de aceste considerente și de inexistența unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 44/CA/2003 - P 2003 din 20 ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2003.