ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 250/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data

de 16 iunie 2003, L.A. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Bihor să se dispună anularea hotărârii nr. 5173 din 6 iunie 2003, prin

care comisia constituită pentru aplicarea O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea

nr.189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste

acte normative.

De

asemenea, a cerut obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană

persecutată pentru motive etnice.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a aplicării Dictatului de la

Viena, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din comuna Vadu Crișului,

județul Bihor, la Roșia localitate situată în același județ.

Că,

deși a făcut dovada nașterii în comuna Zece Hotare, în timpul refugiului

părinților, pârâta i-a respins cererea pentru considerente ce nu-și găsesc

suportul în dispozițiile legale în vigoare.

Curtea

de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința

civilă nr. 285/CA din 7 iulie 2003 a admis acțiunea astfel cum a fost

formulată.

În

esență, instanța a reținut că din interpretarea art.1 lit. c) al O.G.

nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000 și Normele de aplicare aprobate

prin H.G. nr.127/2000, rezultă că  beneficiază de drepturile recunoscute

persoanelor refugiate  și copiii născuți în timpul refugiului părinților,

pentru  motive etnice.

Hotărârea

a fost  atacată cu recurs de către pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

Recurenta

a susținut că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea reclamantului,

deoarece strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu constituie o

modalitate de persecuție etnică, cu condiția ca persoana respectivă să existe

la data strămutării și să fi avut domiciliul într-o localitate de unde a fost

strămutată sau refugiată.

Că,

legislația română în vigoare nu recunoaște capacitate de folosință și nici

capacitate de exercițiu fătului conceput, singura excepție fiind aceea în care

acesta să se fi născut viu.

Critica

nu este întemeiată.

Cu

actele de stare civilă depuse în dosar, declarația autentică a martorului Ț.T.

și extrasul nr. C/690 din 18 martie 2003 eliberat de Direcția Județeană Bihor a

Arhivelor Naționale, s-a dovedit nașterea reclamantului L.A. la data de 1

februarie 1943, în comuna Zece Hotare, județul Bihor, în timpul refugiului

părinților săi din comuna Vadu Crișului, determinat de aplicarea Dictatului de

la Viena.

Perioada

de refugiu a fost cuprinsă între luna septembrie 1940 și data de 6 martie 1945.

Curtea

de Apel Oradea a reținut în mod corect această stare de fapt, ca și concluzia

că Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare, nu-i exclude

pe cei născuți în refugiu de la beneficiul instituit prin art.1 lit. c) al O.G.

nr.105/1999, de vreme ce indiscutabil, ei au suportat alături de părinți,

aceleași privațiuni datorate strămutării familiei în altă localitate decât

aceea de domiciliu.

Pe de

altă parte, Precizările nr.1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naționale de

Pensii și Asigurări Sociale invocate de pârâtă în întâmpinare, prin care se

restrânge sfera persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de

beneficiar, adaugă nepermis la lege și nu pot să justifice soluția adoptată

prin hotărârea nr. 5173 din 6 iunie 2003, de respingere a cererii reclamantului.

Ținând

seama de aceste considerente și de inexistența în cauză a unor motive de

casare, de ordine publică, în sensul art. 306 alin.2 C. proc. civ., urmează a

se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile

nr.285/CA/2003–P din 7 iulie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 27 ianuarie 2004.