ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 250/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 16 iunie 2003, L.A. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor să se dispună anularea hotărârii nr. 5173 din 6 iunie 2003, prin care comisia constituită pentru aplicarea O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte normative. De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive etnice. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din comuna Vadu Crișului, județul Bihor, la Roșia localitate situată în același județ.

Că, deși a făcut dovada nașterii în comuna Zece Hotare, în timpul refugiului părinților, pârâta i-a respins cererea pentru considerente ce nu-și găsesc suportul în dispozițiile legale în vigoare. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 285/CA din 7 iulie 2003 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. În esență, instanța a reținut că din interpretarea art.1 lit. c) al O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000 și Normele de aplicare aprobate prin H.G. nr.127/2000, rezultă că beneficiază de drepturile recunoscute persoanelor refugiate și copiii născuți în timpul refugiului părinților, pentru motive etnice. Hotărârea a fost atacată cu recurs de către pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea reclamantului, deoarece strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu constituie o modalitate de persecuție etnică, cu condiția ca persoana respectivă să existe la data strămutării și să fi avut domiciliul într-o localitate de unde a fost strămutată sau refugiată. Că, legislația română în vigoare nu recunoaște capacitate de folosință și nici capacitate de exercițiu fătului conceput, singura excepție fiind aceea în care acesta să se fi născut viu. Critica nu este întemeiată. Cu actele de stare civilă depuse în dosar, declarația autentică a martorului Ț.T. și extrasul nr. C/690 din 18 martie 2003 eliberat de Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, s-a dovedit nașterea reclamantului L.A.

la data de 1 februarie 1943, în comuna Zece Hotare, județul Bihor, în timpul refugiului părinților săi din comuna Vadu Crișului, determinat de aplicarea Dictatului de la Viena. Perioada de refugiu a fost cuprinsă între luna septembrie 1940 și data de 6 martie 1945. Curtea de Apel Oradea a reținut în mod corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu de la beneficiul instituit prin art.1 lit. c) al O.G. nr.105/1999, de vreme ce indiscutabil, ei au suportat alături de părinți, aceleași privațiuni datorate strămutării familiei în altă localitate decât aceea de domiciliu.

Pe de altă parte, Precizările nr.1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale invocate de pârâtă în întâmpinare, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de beneficiar, adaugă nepermis la lege și nu pot să justifice soluția adoptată prin hotărârea nr. 5173 din 6 iunie 2003, de respingere a cererii reclamantului. Ținând seama de aceste considerente și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, în sensul art. 306 alin.2 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.285/CA/2003–P din 7 iulie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 ianuarie 2004.