ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2117/2003

S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de K.L.împotriva deciziei civile nr.1727 din 25.06.2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat revizuientul K.L.prin avocat M.E.R.și intimatul A.D.prin avocat P.V., lipsind intimata Prefectura Județului Arad – Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr.18/1991. Procedura completă. Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile a acordat cuvântul în dezbaterea revizuirii. Avocat M.E.R.a susținut cererea de revizuire și a solicitat admiterea ei. Avocat P.V. a învederat că nu există contrarietate de hotărâri și a solicitat respingerea cererii de revizuire.

C U R T E A , Asupra cererii de revizuire de față; Din studierea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele : La data de 3 martie 1981 reclamantul K.L.a chemat în judecată pârâții A.D.și Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr.18/1991 pentru anularea titlului de proprietate nr.21814/11.04.1997, eliberat de Comisia județeană pentru aplicarea dreptului de proprietate asupra terenurilor în temeiul dispozițiilor Legii nr.18/1991. Judecătoria Arad prin sentința civilă nr.2863 din 13.05.1998 a admis acțiunea astfel formulată, a anulat titlul de proprietate mai sus amintit și a dispus eliberarea unui nou titlu de proprietate pe numele defunctei D.L.și a moștenitorului legal al acesteia A.D., în conformitate cu Hotărârea nr.97/19.08.1991 a Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991 Pecica, validată de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr.18/1991 Arad.

Tribunalul Arad prin decizia civilă nr.1808 din 2.12.1998 a respins apelul declarat de pârâtul A.D., reținând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond. Curtea de Apel Timișoara – Secția civilă prin decizia civilă nr.1442 din 18 mai 1999 a respins recursul pârâtului A.D.împotriva hotărârilor pronunțate anterior.

În ceea ce privește celălalt termen al revizuirii se constată că: La data de 18 decembrie 2000 A.D.a chemat în judecată pârâții K.L., Comisia Comunală de aplicare a Legii nr.18/1991 Pecica, județul Arad și Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.18/1991 Arad, petitul acțiunii având următoarele 5 capete de cerere: 1) să se constate că adeverința nr.1380/16.09.1991 eliberată de Primăria Pecica, privind suprafața de 7,95 ha prevăzută la poziția nr.1072 în tabelul anexă 3 este falsă și să se dispună anularea acesteia; 2) să se constate că adeverința emisă de Primăria Pecica, pentru suprafața de 7,95 ha prevăzută în tabelul anexă 3, poziția 1086, după defuncta D.L., avându-i ca moștenitori pe A.D.

și A.L.este emisă în condițiile Legii nr.18/1991; 3) să se dispună anularea copiei după titlul de proprietate cu nr.1380/1991 eliberată pe numele A.D.; 4) să se dispună anularea testamentului autentificat sub nr.21996/25.08.1995 încheiat de A.D. în favoarea lui K.L., pentru suprafața de 7,95 ha dobândite de testator în baza adeverinței nr.1380/16.09.1991; 5) să se dispună anularea certificatului suplimentar de legatar nr.225/6.06.1997 pct.2 emis în favoarea lui K.L., pentru suprafața de 7,95 ha teren dobândită de acesta după defunctul A.D., în calitate de legatar particular. Judecătoria Arad prin sentința civilă nr.1043 din 13 februarie 2001 a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A.D., reținând autoritatea de lucru judecat a acesteia în raport cu sentința civilă nr.2863/13.03.1998 a Judecătoriei Arad rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului declarat în cauză.

Tribunalul Arad prin decizia civilă nr.1539/A din 11.12.2001 a admis apelul reclamantului și a modificat în totalitate sentința apelată. A fost anulată adeverința nr.1380/16.09.1991, anulat parțial testamentul autentificat sub nr.21996/25.08.1995 de Notariatul de Stat Arad în privința transmiterii pentru cauză de moarte de la A.D.la pârâtul K.L.a terenului de 7,95 ha dobândit în baza Legii nr.18/1991 conform adeverinței nr.1380/16.09.1991 eliberată de Comisia Comunei Pecica, au fost respinse capetele de cerere privind constatarea falsificării adeverinței nr.1380/16.09.1991, a legalității adeverinței emise de Primăria Pecica pentru suprafața de 7,95 ha prevăzută în tabelul anexă 3, poziția 1086, anularea copiei de pe titlul de proprietate 1380/1991 și anularea totală a testamentului și a certificatului de legatar emis în favoarea pârâtului K.L..

Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.1727 din 18 iunie 2002 a admis recursul declarat de reclamantul A.D., a modificat în parte decizia recurată, în sensul că a dispus anularea parțială a certificatului suplimentar de legatar nr.225 din 6 iunie 1997 în ceea ce privește cota de ½ parte din imobilul situat în extravilanul comunei Pecica, în suprafață de 7,95 ha evidențiat în titlul de proprietate nr.21814/1997 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Arad, menținând în rest decizia atacată și a respins recursul pârâtului K.L.. K.L.a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr.1727 din 25.06.2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, depunând un exemplar la Curtea de Apel Timișoara și unul la Curtea Supremă de Justiție, formându-se pe rolul Curții Supreme de Justiție dosarul 3274/2002 și dosarul nr.4285/2002.

Prin încheierea de ședință din 14 iunie 2002 Curtea Supremă de Justiție, Secția civilă a dispus conexarea dosarului 4285/2002 la dosarul nr.3274/2002. În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că decizia a cărei revizuire o solicită este contrară deciziei nr.1442 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 18.05.1999, ambele hotărâri fiind pronunțate în aceiași pricină și existând tripla identitate de elemente, respectiv părți, obiect și cauză. Cererea de revizuire nu este fondată și urmează a se respinge pentru următoarele considerente: Dispozițiile art.322 pct.7 C.proc.civ.prevăd că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceiași pricină, între aceleași persoane având aceiași calitate.

În speță, cele două hotărâri, aparent contradictorii au fost pronunțate în litigii diferite referitor la care nu există identitate de obiect și cauză, ceea ce înseamnă că cerințele textului art.322 pct.7 C.proc.civ. nu sunt întrunite pentru admiterea cererii. În consecință se impune respingerea cererii ca nefondată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de K.L.împotriva deciziei civile nr.1727 din 25.06.2002 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2003.