ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.03.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1256/2003

HOTĂRÂRE
28.03.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1256/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamantul S.A.împotriva deciziei

civile nr.189 din 3.04.2001  a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.

La

apelul nominal s-a prezentat intimata-pârâtă SC RH Press SRL, reprezentată de

avocat G.M., lipsind recurentul-reclamant S.A.

Procedura

completă.

Curtea,

luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul în dezbaterea

recursului.

Avocat

G.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

C

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea  actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele :

Prin

acțiunea înregistrată la 6 ianuarie 2000 pe rolul Tribunalului București,

secția a III-a civilă, reclamantul S.A.a chemat în judecată pârâta SC „RH

Press” SRL solicitând să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de

999.000.000 lei cu titlu de despăgubiri și  a cheltuielilor de judecată

ocazionate de proces.

În

motivarea acțiunii a arătat că în mai multe numere ale ziarului „C.” (din

11.06.1999, 22.06.1999 și 1.11.1999), publicație editată de societatea pârâtă,

au apărut articole defăimătoare la adresa sa, de natură să-i lezeze grav

imaginea,  reputația  și credibilitatea în calitatea sa  de important om de

afaceri și persoană publică.

Examinând

probatoriile administrate în cauză, Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin decizia civilă nr.1073 din  18 octombrie 2000 a respins acțiunea

ca nefondată.

Instanța

a reținut în esență câ:

-

întrucât reclamantul a chemat în judecat doar pe comitent și nu și pe prepuși

(ziariștii semnatari ai articolelor respective), nu se poate verifica întrunirea

cumulativă a elementelor răspunderii civile delictuale în condițiile art.998

rap.la art.1000 alin.3 C.civ.

-

limbajul folosit, ca și informațiile transmise, nu pot fi considerate ca

denigratoare ci doar critici firești într-o societate democratică, aduse unei

persoane publice cunoscute, chiar dacă uneori s-au folosit mijloacele

pamfletului.

Apelul

declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins, cu o motivare

similară, de către Curtea de Apel București, secția a  IV-a civilă, prin decizia

civilă nr.189 din 3 aprilie 2001.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o sub două aspecte.

S-a

susținut în primul rând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină

(art.304 pct.7 C.proc.civ.), argumentația instanței nefăcând referire la

probatoriile administrate.

O

a doua critică privește faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi

administrate (art.304 pct.10 C.proc civ.). Recurentul s-a referit la contractul

încheiat între S.C. „M.P.I.” SA și SC „B.C.” SRL, care în opinia sa ar

evidenția caracterul nereal al  afirmațiilor cuprinse în ultimul articol

incriminat.

Intimata

pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului  ca nefondat.

Examinând

intregul material probator administrat în cauză, Curtea reține caracterul

neîntemeiat al criticilor formulate.

Atât

sentința căt și decizia sunt motivate în fapt și în drept, instanțele

argumentând, prin referire la probatoriile administrate, de ce afirmațiile

cuprinse în articolele respective nu întrunesc  trăsăturile unui delict civil.

Au fost examinate elementele caracteristice ale răspunderii civile delictuale,

trăgându-se concluzia corectă că ele nu sunt întrunite în cauză.

Pe

de altă parte, chiar dacă nu s-au referit expres la contractul menționat în

motivele de recurs, instanțele au analizat global probatoriile administrate și

le-au interpretat în sensul prevederilor art.998 și urm. C.civ. În plus,

înscrisul respectiv era departe de a fi „hotărâtor pentru dezlegarea pricinii”,

așa cum prevăd în mod expres dispozițiile art.304 pct.10 C.proc. civ.

În

consecință recursul declarat de reclamant urmează a fi respins ca  nefondat.

ÎN

:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.A.împotriva  deciziei civile

nr.189 din   3.04.2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi28 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-10-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4111/2003
Deliberând asupra recursului declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei nr. 104 din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 4 aprilie 2001 C.A. a chemat în judecată pe Z.D. precum
ÎCCJ 2003-01-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 46/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 13 septembrie 2000, reclamanta S.C. G. S.A. București a chemat în judecată pârâții, S.C. I. S.A. București și I.N., cu domicili
ÎCCJ 2003-04-03
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2066/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC”A.P.R.” SA București împotriva deciziei nr.1360 din 16 octombrie 2001 a Curții de Apel București- Secția a V-a comercială. La apelul nominal s-a prezentat intimata reclamantă SC”A.” SRL B
ÎCCJ 2003-01-29
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 447/2003
noiembrie 2001. Prin această decizie s-a admis recursul declarat de pârâții M.C., R.M. și T.G. împotriva deciziei nr. 2831 din 12 octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială, ce a fost casată, s-a admis apelul declarat de a
ÎCCJ 2000-06-05
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 52/2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr.162 din 1 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a V-a comercială. La apelul nominal s-au prezentat Pa
Sursă