ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4402/2003

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila la data de 14 martie 2002,

reclamantele G.V. și F.M. au chemat în judecată Primăria Brăila, solicitând

revendicarea unei suprafețe de 176 m

2

teren, cu vecinătățile

indicate în acțiune, situat Brăila.

În

motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin adresa nr. 11764/12

februarie 2002 Comisia locală Brăila pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 le-a

comunicat că pentru imobilul ce fusese notificat mai există și alte cereri,

formulate de alte persoane or, afirmă petentele, ele sunt singurele

moștenitoare ale foștilor proprietari, conform certificatelor de  moștenitor

depuse în copie la dosar.

S-a

depus copia xerox a actului de vânzare-cumpărare încheiat la 30 octombrie 1936

între S.(S.)S. și A.A., vânzătoare și A.C., proprietar și comerciant în

calitate de cumpărător. De asemeni, s-a depus un înscris, intitulat

„Numerotarea imobilelor din Municipiul Brăila în anul 1930”.

Pârâta

a depus la dosar dispoziția nr. 2165 din 19 aprilie 2002, emisă de primar, prin

care în baza actului de proprietate din 30 octombrie 1936 și a certificatelor

de  moștenitor a admis cererea de restituire în natură a terenului în suprafață

de 176 m

2

.

Prin

precizarea de la fila 49, reclamantele au înțeles să conteste această dispoziție.

S-au

mai depus la dosar planurile de situație actuale, notificarea, precum și

dispoziția nr. 548/18 mai 2001 prin  care petentelor li s-a restituit în natură

imobilul cu teren aferent  de la nr. 38, procesul-verbal de predare, planul de

delimitare întocmit de expert în vederea înscrierii în cartea funciară, copia

unui raport de expertiză întocmit într-un dosar din anul 1999 ce a avut ca

obiect revendicarea, de către aceleași reclamante a imobilelor nr. 35, 37 și

38.

La 10

iunie 2002 s-a emis dispoziția nr. 3719, prin care primarul a respins cererea

de restituire în natură a imobilului situat în Brăila, cu motivarea că din

actele de proprietate rezultă că prin dispoziția nr. 2165/2002 terenul de 176 m

2

le-a fost deja restituit.

Prin

sentința civilă nr. 293/10 iulie 2002 Tribunalul Brăila, secția civilă, a

respins acțiunea ca nefondată.

S-a

reținut în esență că terenul ce a format petitul acțiunii le-a fost restituit

petentelor prin dispoziția nr. 2165/19 aprilie 2002, ce corespunde cu imobilul

descris în actul de proprietate încheiat în anul 1936.

Apelul

declarat de reclamante a fost respins prin decizia civilă nr. 67/3 octombrie

2002 a Curții de Apel Galați, care a ajuns la aceeași concluzie cu instanța de

fond, pe baza analizei probelor.

În

termen legal, împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, care

au susținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ.

Motivând

recursul, recurentele au făcut un istoric al demersurilor administrative și

judiciare în legătură cu imobilele pe care antecesorii lor   le-au deținut în

Brăila pe aceeași stradă.

S-au

mai depus înscrisurile aflate și în dosarele de fond și de apel.

Prin

întâmpinare, Primăria Municipiului Brăila a solicitat respingerea recursului,

care nu ar cuprinde dezvoltarea motivelor de casare.

Recursul

se privește ca nefondat, urmând a fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.,

pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere (...)

pct.7 : când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când

cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Recurentele au

invocat acest temei al căii extraordinare de atac promovate, care se constată

însă că nu se  regăsesc în decizia atacată. Astfel, în decizie, instanța a

constatat că pretenția reclamantelor ( de a li se restitui în natură suprafața

de 176 m

2

teren) a fost satisfăcută prin emiterea dispoziției

primăriei nr. 2165/2002.

Ca

atare, decizia recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, ceea ce conduce

la concluzia caracterului nefondat al acestei critici.

S-a

invocat și incidența art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care ar atrage casarea dacă

prin hotărâre, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, ar

fi schimbat natura ori înțelesul  lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Nici acest motiv de  recurs nu își găsește suport în lucrările dosarului.

Potrivit

art. 1169 din C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o

dovedească.

Reclamantele

au învestit instanța cu o cerere pentru retrocedarea unei suprafețe de 176 m

2

teren, ce le-ar aparține prin transmisiune succesorală de la autorul lor A.C.,

dobândit prin cumpărare în anul 1936. Văzând că decizia administrativă atacată a

admis cererea și a restituit în natură tocmai această suprafață pe baza

aceluiași act de proprietate, instanțele au interpretat corect actul juridic

dedus judecății.

În

fine, recurentele au mai enumerat și pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., drept

temei al criticilor formulate. Potrivit acestui text, modificarea  sau casarea

unei hotărâri se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Este de

remarcat că nici un text de lege nu a fost indicat pentru a susține această

aserțiune, întregul recurs vizând în realitate pretinsa apreciere eronată a

probelor (motiv de netemeinicie abrogat în privința căii extraordinare de atac

a recursului).

În

consecință, văzând că nici unul dintre motivele invocate nu este fondat,

recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat  de

reclamantele G.V. și F.M. împotriva deciziei nr. 67 A din 3 octombrie 2002 a

Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 octombrie 2003.