ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1575/2003

Decizia nr. 1575

Dosar nr. 1643/2002

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1201/1997,

reclamanții C.M.S., C.I.M., R.C. și S.C.S. au chemat în judecată pârâții

Primăria comunei Pîrscov, Inspectoratul de Poliție Buzău, S.C. D. S.A. Buzău,

S.C.  C. S.A. Pîrscov, solicitând obligarea acestora să le lase în deplină

proprietate și pașnică posesie bunurile imobile și mobile ce au aparținut

defunctului S.I.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că

bunurile revendicate sunt reprezentate de casa de locuit și terenul aferent de

5000 mp, situat în comuna Pîrscov, județul Buzău, un teren intravilan din

aceeași localitate folosit de S.C.  C. S.A., precum și bunurile mobile preluate

de Primăria Pîrscov prin procesele verbale din 16 august 1960 și 15 septembrie 1960.

Au mai arătat reclamanții că bunurile

defunctului S.I. au fost preluate ca urmare a condamnării acestuia pentru

delictul de uneltire contra ordinii sociale.

Dar, în urma recursului în anulare declarat de

Procurorul general al României, Curtea Supremă de Justiție a casat deciziile

nr. 309 și nr. 1332 din 1960, a achitat pe inculpatul S.I. și a înlăturat

măsura confiscării averii.

În prezent imobilul din comuna Pîrscov – o casă

de locuit și terenul aferent – este ocupat de Poliția comunei Pîrscov și S.C. D.

S.A. Buzău.

Ulterior, reclamanții și-au completat acțiunea,

în sensul că revendică și imobilul situat în Buzău, care este deținut de

Primăria Buzău, Administrația Financiară Buzău și S.G.

La data de 12 august 1997 s-a depus la dosar

tranzacția încheiată de reclamanți cu Inspectoratul Județean de Poliție Buzău,

iar la 7 aprilie  1998 o altă tranzacție încheiată cu S.C. D. S.A. Buzău.

A fost introdus în cauză, în calitate de pârât

și Ministerul Finanțelor Publice.

Numita S.G. a formulat cerere de intervenție în

interes propriu, solicitând să se constate că este moștenitoarea defunctului S.I.

Ulterior, s-a introdus în cauză, în calitate de

pârâtă și R.A.M. Buzău.

Prin sentința civilă nr. 223 din 28 septembrie

2001, Tribunalul Buzău, judecând în fond cauza, a admis în parte acțiunea

reclamanților și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes

propriu, formulată de Ș.G.

Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să

plătească reclamanților 707.541.768 lei, contravaloarea bunurilor mobile confiscate

și parte din imobil și terenul de 205 mp, situat în Buzău.

Administrația Finanțelor Publice Buzău a fost

obligată să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul

deținut de aceasta, la adresa sus-amintită și 262,796 mp teren.

Pârâta S.C. C. S.A. Pîrscov a fost obligată să

lase reclamanților în proprietate și posesie 6315 mp teren situat în comuna

Pîrscov.

De asemenea, s-a luat act de tranzacțiile

încheiate de reclamanți cu S.C. D. S.A. Buzău și Inspectoratul de Poliție al

Județului Buzău.

Instanța a constatat că R.A.M. Buzău

nu are calitate procesuală pasivă.

În motivarea sentinței, s-a reținut că, după

admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii de condamnare și achitarea

autorului reclamanților, S.I., înlăturându-se măsura confiscării averii

acestuia, moștenitorii săi P.M., R.C., C.I.M., C.M. și S.C.S. sunt îndreptățiți

la întoarcerea executării, conform art. 404 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât S.C.S. a decedat, pe parcursul

procesului au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, respectiv S.C.C., S.M.D.

și S.S.

S-a mai stabilit și faptul că, întrucât S.G. a

renunțat la succesiunea defunctului S.I., cererea de intervenție în interes

propriu se va respinge.

Împotriva sentinței au declarat apel pârâții

Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Buzău și Ministerul Finanțelor

Publice, precum și numiții S.V.C. și S.M., aceștia din urmă susținând că și ei

sunt moștenitorii defunctului S.C.S. și nu au fost introduși în cauză la

instanța de fond.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin

decizia nr. 6 din 8 februarie 2002, a admis apelul formulat de S.V.C. și S.M.,

a anulat în parte sentința și a admis acțiunea formulată și de aceștia alături

de ceilalți reclamanți, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Celelalte două apeluri au fost respinse ca

nefondate.

Referitor la apelul numiților Ș., instanța a

reținut că și ei sunt moștenitorii defunctului S.C.S., au calitatea de

descendenți de gradul I, au calitate procesuală activă și vor continua acțiunea

introdusă de autorul lor alături de ceilalți moștenitori ai acestuia, dar și de

ceilalți reclamanți.

S-a susținut și că toți moștenitorii

reclamantului defunct S.C.S. se vor subroga în drepturile autorului lor, astfel

cum au fost stabilite până la acest moment, inclusiv prin cele două tranzacții

încheiate de reclamanți cu Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău și S.C. D.

S.A. Buzău.

Referitor la apelurile pârâților Administrația

Finanțelor Publice a Municipiului Buzău și Ministerul Finanțelor Publice s-a

reținut, în primul rând, că omisiunea instanței de a indica textele de lege nu

echivalează cu o nemotivare în drept și, în al doilea rând, că reclamanții au

făcut dovada că bunurile revendicate au aparținut autorului lor, S.I., prin

actele depuse la dosarul de fond.

S-a arătat că, întrucât titlul în baza căruia

bunurile au trecut la stat a fost desființat, acțiunea în revendicare a fost

corect admisă și, cum statul este lipsit de un just titlu, nici pârâtele nu pot

invoca că dețin imobilul sau bunurile mobile cu just titlu, actele invocate

fiind lipsite de efecte juridice.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Buzău și Direcția

Generală a Finanțelor Publice Buzău, în numele și pentru Ministerul Finanțelor

Publice.

Prin recursurile formulate, ambele pârâte au

criticat hotărârea instanței de apel pentru greșita apreciere a faptului că

statul este lipsit de just titlu, iar bunurile mobile și imobile au fost

deținute în mod abuziv, că greșit au fost obligate la plata contravalorii

bunurilor mobile confiscate și parte din teren și imobil, întrucât reclamanții

nu au făcut dovada  dreptului de proprietate asupra acestora, faptul că

nefăcând obiecțiuni la raportul de expertiză, ar fi echivalat cu achiesarea la

concluziile ei.

În plus, Administrația Finanțelor Publice a

considerat că hotărârea cuprinde motive contradictorii și că greșit s-a admis

acțiunea în revendicare, potrivit dreptului comun, reclamanții neparcurgând

procedura specială instituită de Legea nr. 10/2001.

Recursurile sunt nefondate.

Referitor la motivul invocat privind

nerecurgerea la procedura instituită de Legea nr. 10/2001, trebuie remarcat faptul

că, potrivit principiului electa una via, reclamanții aveau posibilitatea de a

hotărî modalitatea și temeiul de drept al acțiunii lor.

Referitor la critica privind obiecțiunile la

raportul de expertiză, în mod corect a reținut instanța de apel faptul că,

nefiind exprimate obiecțiuni, evident s-a achiesat la concluziile raportului de

expertiză.

Întrucât, în urma desființării hotărârii de

condamnare și înlăturării măsurii confiscării averii personale a autorului

reclamanților, a fost desființat titlul executoriu care a stat la baza

preluării bunurilor mobile, reclamanții sunt îndreptățiți la întoarcerea

executării; astfel, pentru bunurile existente în natură, corect au stabilit

instanțele retrocedarea lor, iar pentru cele ce au fost valorificate nemai existând

în natură, s-a stabilit restituirea contravalorii acestora, respectiv o valoare

reactualizată.

În ceea ce privește critica privind

aspectul nedovedirii de către reclamanți a dreptului lor de proprietate asupra

bunurilor, nu poate fi primită;  instanța de   apel a   reținut faptul   că

averea    condamnatului – autorul reclamanților – a trecut în proprietatea

statului în baza unei hotărâri judecătorești, iar reclamanții, prin

înscrisurile existente la dosar au dovedit pe deplin că bunurile mobile și

imobile confiscate au fost efectiv preluate de stat și deținute până în prezent

de către diferite unități ce le-au primit în administrare de-a lungul timpului.

Art. 404 alin. (1) C. proc. civ. consfințește

clar că în cazul desființării titlului executoriu, cel interesat are dreptul la

restabilirea situației anterioare, regula fiind restituirea în natură.

Astfel, în mod corect, instanțele au dispus

restituirea în natură a imobilului situat în Buzău,  de către Administrația Financiară

Buzău și de către S.C.  C. S.A. Pîrscov a suprafeței de teren situat în comuna

Pîrscov, întrucât există acordul acestora în acest sens.

Prin punerea în executare a confiscării averii

inculpatului, bunurile au trecut în proprietatea statului și de aceea

întoarcerea executării trebuie făcută de Ministerul Finanțelor Publice, care

urmează să plătească contravaloarea bunurilor înstrăinate de către stat.

Față de cele ce preced, rezultă că instanțele au

pronunțat hotărâri legale și temeinice, iar recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, în numele

și pentru Ministerul Finanțelor Publice și de Administrația Finanțelor Publice

a Municipiului Buzău împotriva deciziei nr. 6 din 8 februarie 2002 a Curții de

Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie

2003.