ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1575/2003

Decizia nr. 1575 Dosar nr. 1643/2002 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1201/1997, reclamanții C.M.S., C.I.M., R.C. și S.C.S. au chemat în judecată pârâții Primăria comunei Pîrscov, Inspectoratul de Poliție Buzău, S.C. D. S.A. Buzău, S.C. C. S.A. Pîrscov, solicitând obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie bunurile imobile și mobile ce au aparținut defunctului S.I. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că bunurile revendicate sunt reprezentate de casa de locuit și terenul aferent de 5000 mp, situat în comuna Pîrscov, județul Buzău, un teren intravilan din aceeași localitate folosit de S.C.

C. S.A., precum și bunurile mobile preluate de Primăria Pîrscov prin procesele verbale din 16 august 1960 și 15 septembrie 1960. Au mai arătat reclamanții că bunurile defunctului S.I. au fost preluate ca urmare a condamnării acestuia pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale. Dar, în urma recursului în anulare declarat de Procurorul general al României, Curtea Supremă de Justiție a casat deciziile nr. 309 și nr. 1332 din 1960, a achitat pe inculpatul S.I. și a înlăturat măsura confiscării averii. În prezent imobilul din comuna Pîrscov – o casă de locuit și terenul aferent – este ocupat de Poliția comunei Pîrscov și S.C. D. S.A. Buzău. Ulterior, reclamanții și-au completat acțiunea, în sensul că revendică și imobilul situat în Buzău, care este deținut de Primăria Buzău, Administrația Financiară Buzău și S.G.

La data de 12 august 1997 s-a depus la dosar tranzacția încheiată de reclamanți cu Inspectoratul Județean de Poliție Buzău, iar la 7 aprilie 1998 o altă tranzacție încheiată cu S.C. D. S.A. Buzău. A fost introdus în cauză, în calitate de pârât și Ministerul Finanțelor Publice. Numita S.G. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să se constate că este moștenitoarea defunctului S.I. Ulterior, s-a introdus în cauză, în calitate de pârâtă și R.A.M. Buzău. Prin sentința civilă nr. 223 din 28 septembrie 2001, Tribunalul Buzău, judecând în fond cauza, a admis în parte acțiunea reclamanților și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu, formulată de Ș.G.

Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să plătească reclamanților 707.541.768 lei, contravaloarea bunurilor mobile confiscate și parte din imobil și terenul de 205 mp, situat în Buzău. Administrația Finanțelor Publice Buzău a fost obligată să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul deținut de aceasta, la adresa sus-amintită și 262,796 mp teren. Pârâta S.C. C. S.A. Pîrscov a fost obligată să lase reclamanților în proprietate și posesie 6315 mp teren situat în comuna Pîrscov. De asemenea, s-a luat act de tranzacțiile încheiate de reclamanți cu S.C. D. S.A. Buzău și Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău. Instanța a constatat că R.A.M. Buzău nu are calitate procesuală pasivă.

În motivarea sentinței, s-a reținut că, după admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii de condamnare și achitarea autorului reclamanților, S.I., înlăturându-se măsura confiscării averii acestuia, moștenitorii săi P.M., R.C., C.I.M., C.M. și S.C.S. sunt îndreptățiți la întoarcerea executării, conform art. 404 alin. (1) C. proc. civ. Întrucât S.C.S. a decedat, pe parcursul procesului au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, respectiv S.C.C., S.M.D. și S.S. S-a mai stabilit și faptul că, întrucât S.G. a renunțat la succesiunea defunctului S.I., cererea de intervenție în interes propriu se va respinge. Împotriva sentinței au declarat apel pârâții Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Buzău și Ministerul Finanțelor Publice, precum și numiții S.V.C.

și S.M., aceștia din urmă susținând că și ei sunt moștenitorii defunctului S.C.S. și nu au fost introduși în cauză la instanța de fond. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 6 din 8 februarie 2002, a admis apelul formulat de S.V.C. și S.M., a anulat în parte sentința și a admis acțiunea formulată și de aceștia alături de ceilalți reclamanți, menținând restul dispozițiilor sentinței. Celelalte două apeluri au fost respinse ca nefondate. Referitor la apelul numiților Ș., instanța a reținut că și ei sunt moștenitorii defunctului S.C.S., au calitatea de descendenți de gradul I, au calitate procesuală activă și vor continua acțiunea introdusă de autorul lor alături de ceilalți moștenitori ai acestuia, dar și de ceilalți reclamanți.

S-a susținut și că toți moștenitorii reclamantului defunct S.C.S. se vor subroga în drepturile autorului lor, astfel cum au fost stabilite până la acest moment, inclusiv prin cele două tranzacții încheiate de reclamanți cu Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău și S.C. D. S.A. Buzău. Referitor la apelurile pârâților Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Buzău și Ministerul Finanțelor Publice s-a reținut, în primul rând, că omisiunea instanței de a indica textele de lege nu echivalează cu o nemotivare în drept și, în al doilea rând, că reclamanții au făcut dovada că bunurile revendicate au aparținut autorului lor, S.I., prin actele depuse la dosarul de fond.

S-a arătat că, întrucât titlul în baza căruia bunurile au trecut la stat a fost desființat, acțiunea în revendicare a fost corect admisă și, cum statul este lipsit de un just titlu, nici pârâtele nu pot invoca că dețin imobilul sau bunurile mobile cu just titlu, actele invocate fiind lipsite de efecte juridice. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Buzău și Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice.

Prin recursurile formulate, ambele pârâte au criticat hotărârea instanței de apel pentru greșita apreciere a faptului că statul este lipsit de just titlu, iar bunurile mobile și imobile au fost deținute în mod abuziv, că greșit au fost obligate la plata contravalorii bunurilor mobile confiscate și parte din teren și imobil, întrucât reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestora, faptul că nefăcând obiecțiuni la raportul de expertiză, ar fi echivalat cu achiesarea la concluziile ei. În plus, Administrația Finanțelor Publice a considerat că hotărârea cuprinde motive contradictorii și că greșit s-a admis acțiunea în revendicare, potrivit dreptului comun, reclamanții neparcurgând procedura specială instituită de Legea nr. 10/2001.

Recursurile sunt nefondate. Referitor la motivul invocat privind nerecurgerea la procedura instituită de Legea nr. 10/2001, trebuie remarcat faptul că, potrivit principiului electa una via, reclamanții aveau posibilitatea de a hotărî modalitatea și temeiul de drept al acțiunii lor. Referitor la critica privind obiecțiunile la raportul de expertiză, în mod corect a reținut instanța de apel faptul că, nefiind exprimate obiecțiuni, evident s-a achiesat la concluziile raportului de expertiză.

Întrucât, în urma desființării hotărârii de condamnare și înlăturării măsurii confiscării averii personale a autorului reclamanților, a fost desființat titlul executoriu care a stat la baza preluării bunurilor mobile, reclamanții sunt îndreptățiți la întoarcerea executării; astfel, pentru bunurile existente în natură, corect au stabilit instanțele retrocedarea lor, iar pentru cele ce au fost valorificate nemai existând în natură, s-a stabilit restituirea contravalorii acestora, respectiv o valoare reactualizată.

În ceea ce privește critica privind aspectul nedovedirii de către reclamanți a dreptului lor de proprietate asupra bunurilor, nu poate fi primită; instanța de apel a reținut faptul că averea condamnatului – autorul reclamanților – a trecut în proprietatea statului în baza unei hotărâri judecătorești, iar reclamanții, prin înscrisurile existente la dosar au dovedit pe deplin că bunurile mobile și imobile confiscate au fost efectiv preluate de stat și deținute până în prezent de către diferite unități ce le-au primit în administrare de-a lungul timpului. Art. 404 alin. (1) C. proc. civ. consfințește clar că în cazul desființării titlului executoriu, cel interesat are dreptul la restabilirea situației anterioare, regula fiind restituirea în natură.

Astfel, în mod corect, instanțele au dispus restituirea în natură a imobilului situat în Buzău, de către Administrația Financiară Buzău și de către S.C. C. S.A. Pîrscov a suprafeței de teren situat în comuna Pîrscov, întrucât există acordul acestora în acest sens. Prin punerea în executare a confiscării averii inculpatului, bunurile au trecut în proprietatea statului și de aceea întoarcerea executării trebuie făcută de Ministerul Finanțelor Publice, care urmează să plătească contravaloarea bunurilor înstrăinate de către stat. Față de cele ce preced, rezultă că instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, iar recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice și de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Buzău împotriva deciziei nr. 6 din 8 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.