ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3485/2003

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 13 februarie 2001

pe rolul Judecătoriei Răcari, județul Dâmbovița, reclamantul I.M. a chemat în

judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor, S.C. T. S.A.Titu, Consiliul

local al orașului Titu pentru revendicarea imobilului teren și construcții

situat în satul Sălcuța, pendinte de orașul Titu, județul Dâmbovița, solicitând

în același timp constatarea nulității actelor de trecerea în proprietatea

statului a bunurilor menționate, ce au aparținut bunicii sale paterne A.I.,

născută D.            Judecătoria, prin sentința civilă nr. 972/6 septembrie 2001

și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Dâmbovița, în baza art. 2 pct. b C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 281 din 27 martie 2002,

Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a respins acțiunea.

Această hotărâre a fost anulată prin decizia nr.

52/29 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, care, admițând apelul

reclamantului, a reținut cauza pentru evocarea fondului și a dispus efectuarea

unei expertize tehnice.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamantul și pârâta S.C. T. S.A.Titu.

Curtea a pus în discuție excepția

inadmisibilității prezentelor recursuri.

Recursurile sunt inadmisibile.

Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în

cazul în care prima instanță a respins sau anulat cererea de chemare în

judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul

întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul,

pronunțând o hotărâre definitivă. Rațiunea acestor dispoziții legale decurge

din cerința asigurării judecării litigiului cu celeritate, într-un timp

rezonabil. În speță, astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor,

judecata a început în anul 1996 și încă nu s-a ajuns la discutarea fondului

pricinii.

Evocarea fondului și judecarea procesului se

realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului și

atâta timp cât judecata nu a fost finalizată prin hotărâre definitivă  la care

se referă art. 297 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi exercitată calea de atac

a recursului. În această situație, decizia prin care a fost anulată hotărârea

apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru judecarea în

fond a cauzei are caracterul unei hotărâri intermediare, nefiind susceptibilă

de atacare pe cale separată cu recurs, ci numai odată cu hotărârea prin care se

finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter

definitiv.

În consecință, recursurile de față

vor fi respinse ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibile recursurile

declarate de I.M. și de S.C. T. S.A. Titu împotriva deciziei nr. 52 din 29 mai

2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi  19 septembrie  2003.