ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7314/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, la data de 11 aprilie 2003 reclamantul G.P. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat prin Consiliul Local Dumbrăvița, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rectificarea C.F. Dumbrăvița în sensul radierii Statului Român, ca proprietar de sub B 6, asupra terenului grădină de 2773 mp dobândit cu titlu prin expropriere și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului, cu titlu, drept moștenire și restituirea proprietății asupra terenului. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare din 23 ianuarie 1950, mama sa, G.S.

a cumpărat de la K.I. și soția acestuia, imobilul înscris în C.F. Dumbrăvița constând în 1466 stânjeni pătrați. Că, după decesul mamei sale, a devenit moștenitorul acesteia, conform certificatului de moștenitor nr. 955/1969 eliberat de Notariatul de Stat al județului Timiș. Conform încheierii de C.F. din 3 octombrie 1959 terenul a fost intabulat în favoarea statului cu titlu de drept de expropriere, în baza unei adrese nr. 768/1958. În C.F. nu este înscris titlul statului, însă există sentința civilă nr. 6010 din 2 decembrie 1968 pronunțată de Judecătoria Timișoara, prin care a fost admisă acțiunea formulată de antecesoarea sa G.S. cu consecința radierii înscrierii dreptului de proprietate în favoarea statului în C.F.

a comunei Dumbrăvița. A mai arătat că, pentru restul terenului, a rămas proprietar Statul Român deși este în folosința sa. În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 481 C. civ. și art. 41 alin. (3) din Constituția României. Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 1084 din 27 octombrie 2003, a respins acțiunea formulată de reclamantul G.P. de obligarea a Statului Român prin Consiliul Local al comunei Dumbrăvița la restituirea terenului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul nu a urmat procedura de reconstituire a dreptului său de proprietate, în baza Legii nr. 1/2000 și nici nu se poate prevala de prevederile Legii nr. 10/2001, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 481 C. civ.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 451 din 23 martie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantului. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, că prin acțiunea introductivă, reclamantul a pretins retrocedarea terenului în litigiu, invocând ca temei de drept, prevederile art. 2 și art. 47 din Legea nr. 10/2001, pentru ca ulterior să precizeze acțiunea și să invoce numai prevederile art. 480 C. civ. pe cele ale art. 41 alin. (3) din Constituția României, fără a arăta dacă se prevalează sau nu și de prevederile Legii nr. 33/1994. Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, sunt inadmisibile acțiunile sau cererile având ca obiect restituirea terenurilor al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991, de Legea nr. 169/1997 sau de Legea nr. 1/2000.

Cum reclamantul nu a pretins reconstituirea dreptului de proprietate pe calea procedurii speciale reglementată de actele normative menționate și nici restituirea unor terenuri expropriate, în mod judicios instanța de fond a considerat inadmisibilă acțiunea formulată în condițiile dreptului comun. Prin recursul declarat, reclamantul a reiterat apărarea ce nu i s-a admis, în fond și în apel, conform căreia, terenul în litigiu a fost expropriat în baza unei adrese a fostului Consiliu Popular Dumbrăvița și deși a formulat cerere de restituire în baza Legii nr. 10/2001, procedura administrativă fiind suspendată, folosirea unei căi prevăzută în legea specială nu exclude posibilitatea de a apela la calea dreptului comun.

Recursul nu este fondat. În speță, acțiunea a fost înregistrată la 11 aprilie 2003, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Este adevărat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 10/2001 prevederile acestei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea prezentei legi. Optând pentru soluționarea acțiunii în fond în temeiul art. 481 C. civ. și respectând principiul disponibilității, judecata a continuat în baza temeiului de drept invocat, adică pe regimul dreptului comun. Sub acest aspect, critica hotărârii recurate numai pe temeiul textului arătat nu este întemeiată. Soluția de respingere a acțiunii nu a avut în vedere prevederile art. 47 din Legea nr. 10/2001, ci dispozițiile art. 8 din aceeași lege.

Cum, în cauză obiectul cererii de restituire a terenului, îl constituie un teren agricol de natura celor enumerate de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, soluțiile instanțelor sunt legale și temeinice, urmând a fi menținute. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.P. împotriva deciziei nr. 451 din 23 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2005.