ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 818/2003

Decizia nr. 818 Dosar nr. 3954/2002 Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 142 din 10 ianuarie 2001, a admis contestația formulată de contestatorul T.C. împotriva dispoziției nr. 194 din 13 februarie 1999 emisă de S.C. T. Iași și pe cale de consecință s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă; s-a respins excepția tardivității contestației invocată de intimata S.C. T. Iași. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada necesității efective a reducerii de personal și că nu s-au respectat dispozițiile O.G. nr. 48/1997 și art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 9/1997. Prin decizia civilă nr. 1881 din 7 septembrie 2001 Tribunalul Iași a respins recursul declarat de S.C. T. Iași împotriva sentinței civile nr. 142 din 10 ianuarie 2001 a Judecătoriei Iași. Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut că potrivit art. 134 alin. (2) C. muncii dispoziția de desfacere a contractului de muncă se comunică în scris în termen de 5 zile de către unitate și își produce efectul de la data comunicării. Această dispoziție constituie o garanție impusă de lege pentru ocrotirea intereselor persoanelor încadrate și are în vedere aducerea la cunoștință a dispoziției de desfacere a contractului de muncă în întregul ei, a temeiurilor de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii.

S-a mai reținut că înștiințarea pe alte căi cu privire la încetarea raporturilor de muncă (înmânarea carnetului de muncă, acordarea plăților compensatorii și a șomajului) nu echivalează cu o comunicare, în sensul legii, și nu declanșează curgerea termenului de sesizare a instanței. Împotriva sentinței civile nr. 142 din 10 ianuarie 2001 a Judecătoriei Iași și a deciziei civile nr. 1881 din 7 septembrie 2001 a Tribunalului Iași, a declarat recurs în anulare Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, criticându-le pentru următoarele considerente: - avându-se în vedere dispozițiile legale care reglementează materia conflictelor de muncă, respectiv Legea nr. 168/1999, soluționarea excepției tardivității contestației invocată de intimata S.C.

T. Iași, a fost greșită. - art. 176 alin. (2) C. muncii., care prevede că termenul de sesizare a organelor de soluționare a litigiilor de muncă este de 30 de zile de la data comunicării a fost abrogat expres de art. 91 din Legea nr. 168/1999, iar art. 73 lit. a) din același act normativ prevede că “măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului de muncă, pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cei interesați au luat la cunoștință de măsura dispusă”. - în speță sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. a) din Legea nr. 168/1999 care nu mai condiționează declanșarea curgerii termenului de 30 zile de comunicarea actului (contestației) ci numai de momentul cunoașterii de către contestator a măsurii dispuse de către unitate.

- contestatorul T.C. a avut cunoștință despre programul de restructurare dispus de unitate, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 168/1999 (1 ianuarie 2000) astfel că termenul de 30 de zile pentru formularea contestației a început să curgă de la 1 ianuarie 2000, data intrării în vigoare a actului normativ enunțat. - în cauză există conflict de legi în timp, referitor la data de la care a început să curgă termenul pentru contestarea dispoziției de desfacere a contractului de muncă al contestatorului, întrucât la data emiterii acesteia (3 februarie 1999) era în vigoare art. 176 C. muncii, iar contestația a fost formulată la 21 noiembrie 2000, după intrarea în vigoare a Legii nr. 168/1999.

Recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente: Obiectul litigiului îl constituie contestația formulată de contestatorul T.C. împotriva deciziei civile nr. 194 din 3 februarie 1999 emisă de S.C. T. SA Iași, potrivit căreia contestatorului i s-a desfăcut contractul de muncă conform art. 130 lit. a) C. muncii și art. 101 lit. b) din CCM/1998 – decizia de desfacere a contractului de muncă. Contestația formulată de contestator împotriva desfacerii contractului de muncă, a fost analizată de instanțe numai în raport cu prevederile art. 134 alin. (2) C. muncii potrivit căruia “dispoziția de desfacere a contractului de muncă se comunică în scris în termen de 5 zile de către unitate, ea își produce efectele de la data comunicării”.

Deci, această prevedere nu cuprinde dispoziții referitoare la termenul în care poate fi formulată contestația împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă și nici data de la care începe să curgă termenul respectiv. Textul de lege mai sus enunțat constituie o garanție impusă de lege pentru ocrotirea salariaților, care trebuie să cunoască temeiurile de fapt și de drept, ce au determinat luarea măsurii concedierii. Despre termenul de introducere a contestației și data de la care se va declanșa curgerea acestuia face vorbire art. 176 alin. (1) C. muncii , potrivit căruia “termenul de sesizare a organelor de soluționare a litigiilor de muncă este de 30 de zile de la data comunicării, în cazul în care legea prevede necesitatea unei comunicări, iar în celelalte cazuri, de la data când cel interesat a luat cunoștință de măsura sau împrejurarea care a determinat litigiul”.

Cu alte cuvinte, cu privire la data de la care începe să curgă termenul pentru sesizarea organului de jurisdicție a muncii, textul invocat face distincție, după cum legea prevede sau nu necesitatea comunicării actului, iar în cazul dispoziției de desfacere a contractului de muncă, termenul începe să curgă de la momentul comunicării, norma juridică prevăzută de art. 134 alin. (2) C. muncii are caracter imperativ. La data de 1 ianuarie 2000 a intrat în vigoare Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, lege care deși prin art. 91 a abrogat art. 176 alin. (1) C. muncii, totuși păstrează termenul de 30 de zile pentru formularea contestației, însă cu dispoziții diferite cu privire la data de la care începe să curgă acest termen.

Astfel, art. 73 lit. a) din Legea nr. 168/1999 prevede că “măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului de muncă pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cei interesați au luat cunoștință de măsura dispusă"” În speță, se pune problema dacă legea nouă – Legea nr. 168/1999 privitoare la soluționarea conflictelor de muncă se aplică de la intrarea în vigoare, numai situațiilor juridice ce se vor naște, modifica ori stinge după această dată, ori și acelor situații juridice în curs de formare, modificare, stingere existente la data intrării ei în vigoare. Dispozițiile art. 1 C. proc. civ. și-au găsit consacrarea în art. 15 alin. (2) din Constituția României, care prevede: “Legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.

Potrivit acestui principiu, legea nu poate să fie aplicată asupra unor fapte petrecute înainte de intrarea sa în vigoare, ea trebuind să respecte situații juridice definitiv constituite în scopul asigurării stabilității raporturilor juridice. Cu toate acestea, noua lege se va aplica de la intrarea în vigoare, fără a fi retroactivă, nu numai situațiilor juridice ce se vor naște, modifica ori stinge după această dată, ci de regulă și situațiilor juridice în curs de formare, modificare, stingere la data intrării ei în vigoare, precum și efectele prevăzute și viitoare ale unor raporturi juridice trecute.

În cauză, la data de 20 noiembrie 2000 când contestatorul a formulat contestația împotriva deciziei nr. 194 din 3 februarie 1999 de desfacere a contractului individual de muncă, erau incidente dispozițiile art. 73 lit. a) din Legea nr. 168/1999, care nu mai condiționează declanșarea curgerii termenului de 30 de zile de comunicarea deciziei respective, ci numai de momentul cunoașterii de către contestator a măsurii de disponibilizare dispusă de S.C. T. Iași. Cum efectele deciziei nr. 194 din 3 februarie 1999 nu s-au stins sub imperiul legii vechi, respectiv art. 134 alin. (2) și art. 176 alin. (1) C. muncii , contestatorul formulând contestația împotriva deciziei la data de 2 noiembrie 2000 când în vigoare era o nouă lege, respectiv Legea nr. 168/1999 care prin art. 91 a abrogat art. 176 alin. (1) C. muncii , în cauză sunt aplicabile prevederile acesteia.

Deși în cauză nu s-a făcut dovada datei comunicării deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, contestatorul T.C. a luat cunoștință despre actul de restructurare de posturi la S.C. T. Iași cu disponibilizări de personal la 10 septembrie 1998, dată când prin Nota nr. 110, AGA a dispus măsurile menționate. Mai mult, din cuprinsul cererii adresată conducerii S.C. T. SA Iași, în vederea acordării drepturilor bănești cuvenite rezultă că T.C. face vorbire despre programul de restructurare, despre disponibilizarea conform art. 130 lit. a) C. muncii , de aplicarea prevederilor art. 29 alin. (3) și art. 32 din contractul colectiv de muncă, despre plățile compensatorii ce i se cuvin. Cererea a fost înregistrată la unitate la 27 ianuarie 1999. Așadar, la data de 1 ianuarie 2000, dată când a intrat în vigoare Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, contestatorul a avut cunoștință despre măsura de disponibilizare dispusă de S.C.

T. SA Iași, astfel încât termenul de 30 de zile pentru formularea contestației, a început să curgă de la data de 1 ianuarie 2000. Pentru toate aceste considerente Curtea constată că este fondat recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 142 din 10 ianuarie 2001 a Judecătoriei Iași, a deciziei civile nr. 1881 din 7 septembrie 2001 a Tribunalului Iași, și pe cale de consecință vor fi casate hotărârile atacate iar pe fond, se va respinge ca tardivă contestația formulată de T.C. împotriva deciziei nr. 194 3 februarie 1999 emisă de S.C. T. SA Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 142 din 10 ianuarie 2001 a Judecătoriei Iași, a deciziei civile nr. 1881 din 7 septembrie 2001 a Tribunalului Iași. Casează hotărârile atacate, și pe fond, respinge ca tardivă contestația formulată de T.C. împotriva deciziei nr. 194 din 3 februarie 1999 emisă de S.C. T. S.A. Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2003.