ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1368/2003

D E C I Z I A Nr.1368 Dosar nr.3575/2002 La data de 21 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de D.M.I.împotriva deciziei civile nr.51 Ap din 5 iulie 2002 a Curții de Apel Brașov. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 21 martie 2003 iar pronunțarea s-a amânat la 3 aprilie 2003. C U R T E A , Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov la data de 3 ianuarie 2002 contestatorul (reclamantul) D.M.I.a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C.“ R.”SRL Brașov constatarea nulității absolute a contractelor încheiate de S.C. “ R.”SRL privind apartamentele 1 b și 1 c din imobilul situat în str.Șt.O.Iosif nr.25, ap.1, înscris în C.F.

22409 top 2083/1/1/2/b, 2083/1/1/2/c și restituirea în natură a acestor apartamente. În motivare a arătat că în baza art.21 din Legea 10/2001 a depus o notificare la S.C. “ R.”S.R.L., pentru restituirea în natură dar prin decizia nr.71/2001 intimata a refuzat restituirea cu motivarea că nu reclamantul este îndreptățit, ci fostul proprietar P.V. La termenul din 29 martie 2002 reclamantul și-a completat acțiunea cerând anularea deciziei nr.71 din 23 noiembrie 2001 emisă de S.C. “ R.”S.R.L., iar prin înscrisul autentificat sub nr.611 din 2 aprilie 2002 la Biroul Notarului Public B. N., reclamantul a declarat că renunță la judecata capătului de cerere privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiare de S.C.

“ R.”SRL cu chiriașii P. D. și K.A.A.. Prin sentința civilă nr.200/S din 12 aprilie 2002 Tribunalul Brașov a respins acțiunea astfel cum a fost precizată. A luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere privind nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de intimata S.C. “ R.”SRL Brașov. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență că reclamantul nu avea calitatea de proprietar al apartamentelor la data preluării lor de stat, decizia nr.71 din 23 noiembrie 2001 fiind legală și temeinică.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat apel susținând că: - instanța a încălcat prevederea imperativă prevăzută de art.261 pct.6 C.proc.civ.în sensul că pronunțarea nu s-a făcut în ședință publică; - s-a încălcat dispoziția imperativă prevăzută de art.294 C.proc.civ.în sensul că sentința nu este motivată în fapt și în drept; - înscrisul autentic ce constituie declarația de renunțare la petitul privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare este nul; - nu sunt aplicabile dispozițiile art.52 din Legea nr.4/1973 întrucât încăperile în cauză constituie dependințele apartamentului de la parterul imobilului; - fostul proprietar P.V.

în anul 1996 a vândut apartamentul nr.2 de la etaj, oprindu-și apartamentul nr.1 compus din parte și subsol, făcând schimb legal de apartamente în anul 1978 iar după decesul său nu sunt succesori; - s-a probat reaua-credință a “ R.”și a celor doi cumpărători în condițiile în care ilegalitatea preluării imobilelor de către stat în perioada comunistă era de notorietate; - “ R.”Brașov a comis falsuri și abuzuri, iar în baza Legii 10/2001 este obligat la restituirea imobilului revendicat; - apartamentele 1 b și 1 c au fost închiriate ilegal și vândute ilegal; - conform art.11 din Legea 112/1995, imobilele au fost abuziv preluate de stat.La data eliberării extrasului de C.F.35280 din 1974 nu poate fi vorba de apartamentele 1b și 1 c ; - P.V.

nu și-a dezmembrat propriul apartament. Apartamentele 1 b și 1 c nu constituie locuințe în sensul art.8 din Legea nr.4/1973 și a art.3 din Legea nr.112/1995; - “ R.”Brașov nu are calitate procesuală pasivă nefiind proprietara apartamentelor 1 b și 1 c; - actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule potrivit art.105 alin.1 C.proc.civ. Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr.51/Ap din 5 iulie 2002 a respins apelul, confirmând soluția instanței de fond. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că nu s-a făcut dovada încălcării art.264 C.proc.civ. Declarația de renunțare la capătul de cerere privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare este un act autentic care se bucură de prezumția de validitate și nu există nici o dovadă a vicierii consimțământului.

În mod corect instanța de fond a constatat că reclamantul nu este o persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor art.3 din Legea 10/2001 deoarece nu a avut calitatea de proprietar. Contestatorul este proprietarul apartamentului 1 a înscris în C.F. 22409 nr.top 2083/1/1/2/a în baza contractului nr.5463/1978 intabulându-și dreptul de proprietate la data de 21 iunie 1978. Asupra apartamentului 1 b și 1 c din cartea funciară reclamantul nu a avut niciodată drept de proprietate. Acestea au fost preluate de stat prin decizia nr.688 din 13 octombrie 1981 emisă de fostul Consiliu Popular al Județului Brașov din proprietatea lui P.V.în baza Legii nr.4/1973. Statul și-a intabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1 b și 1 c la data de 18 decembrie 1981. Singura persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001 să solicite restituirea apartamentelor nr.1 b și 1 c este P.V., sau succesorii acestuia.

Dispozițiile art.105 alin.1 C.proc.civ.sunt respectate, acest litigiu intrând în competența de soluționare a tribunalului. Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs, fără a-l structura în motivele prevăzute de art.304 C.proc.civ., reluând în esență criticile formulate în apel. Recursul nu este fondat și urmează a fi respins ca atare. Conform art.3 din Legea 10/2001 „Sunt îndreptățite în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz, prin echivalent: a. persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora”. În baza art.21 din aceeași lege contestatorul a notificat intimata S.C. “ R.”SRL pentru restituirea în natură a apartamentelor 1 b și 1 c din imobilul situat în str. Șt.O.Iosif nr.25, Brașov.

Contestatorul nu este însă titularul dreptului de proprietate în sensul art.3 din Legea 10/2001 așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului. Proprietarul era P.V.conform extrasului de C.F. eliberat sub nr.35280/1974 (fila 38 dosar nr.354/2002). În anul 1981, în baza art.52 din Legea 4/1973 prin decizia nr.688 din 13 octombrie 1981 (fila 89 dosar 354/2002) apartamentele 1 b și 1 c situate în municipiul Brașov str.Șt.O.Iosif nr.25, au fost preluate de la P.V., statul intabulându-și dreptul de proprietate. Acest apartament a fost dezmembrat în trei apartamente 1 a, 1 b și 1 c, care au primit număr de top noi, iar între contestatorul D.M. și P.V.s-a încheiat un contract de schimb în baza căruia contestatorul a transmis în proprietatea lui P.V.apartamentul nr.2 din imobil, și a dobândit în proprietate apartamentul nr.1 a (fila 11 dosar nr.354/2002).

Ulterior apartamentele 1 b și 1 c au fost înstrăinate de stat în baza Legii nr.112/1995 chiriașilor K.A.A.și K.A.D.și respectiv P. D. și P.G., iar cumpărătorii și-au intabulat dreptul de proprietate. Prin declarația autentificată sub numărul 611 din 2 aprilie 2002 la Biroul Notarului Public N.B. din Brașov (fila 130 dosar nr.354/2002 al Tribunalului Brașov) contestatorul D.M.I.renunță la petitul cu privire la nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr.1 b și 1 c. În raport de cele expuse și restul criticilor formulate urmează a fi înlăturate, iar recursul se privește ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul D.M.I.împotriva deciziei 51/Ap din 5 iulie 2002 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2003.