ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1852/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.1504 din 21 martie 2000 a Judecătoriei Buftea, deciziei civile nr.420/A din 18.02.2001 a Tribunalului București, precum și deciziei nr.1641 din 31.05.2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-a prezentat intimatul-reclamant Ș.I., lipsind intimata-pârâtă S.C. „A.I.” SA Afumați. Procedura completă. Ș.I.a depus la dosar o notă cu valoarea actuală a despăgubirilor în sumă de 33.600.000 lei și a cerut cheltuieli de judecată și a solicitat admiterea recursului în anulare. S.C. „A.I.” SA Afumați a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.

Curtea a respins cererea, fiind al 2-lea termen cerut pentru lipsă de apărare. Reprezentantul Ministerului Public a susținut recursul în anulare și a solicitat admiterea lui, astfel cum a fost formulat. C U R T E A , Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința civilă nr.1504 din 21 martie 2000 a Judecătoriei Buftea s-a dispus la cererea reclamantului Ș.I.obligarea pârâtei S.C. A.I. SA Afumați la plata sumei de 2.200.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea a 11 familii de albine, distruse ca urmare a efectuării de către pârâtă a unor lucrări fitosanitare. S-a reținut că sunt întrunite în cauză cerințele art.998, 999 C.civ..

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe, a fost admis prin decizia nr.420 din 8.02.2001 a Tribunalului București, Secția a III-a civilă prin care rejudecându-se pricina în fond s-a respins acțiunea, cu motivarea că pârâta nu a efectuat lucrări cu substanțe toxice în perioada pretinsă, astfel că moartea celor 11 familii de albine nu poate fi apreciată că s-ar fi produs din culpa pârâtei. Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul reclamantului, cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 9.350.000 lei, stabilită prin expertiză, cu aceeași motivare, în sensul că nu există temeiuri pentru a se reține răspunderea civilă delictuală a pârâtei.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, ce s-a constatat a fi nul prin decizia nr.1641 din 31 mai 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă, întrucât deși a fost declarat în termenul legal, nu au fost indicate, în conformitate cu prevederile art.303 C.proc.civ.., motivele de casare. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, totodată fiind și netemeinice. Se susține că probele administrate fac pe deplin dovada susținerilor reclamantului și ca urmare sunt îndeplinite prevederile art.998,999 C.civ., în temeiul cărora pârâta trebuie să răspundă material pentru prejudiciul cauzat.

Este de stabilit numai valoarea acestuia, precum și actualizarea pagubei. Recursul în anulare fiind întemeiat, va fi admis în sensul celor ce urmează. Potrivit art.998 C.civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Textul următor prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijență sau prin imprudența sa. Instanța de fond a reținut temeinic că în speță sunt realizate elementele răspunderii civile delictuale, având în vedere probele de necontestat administrate la cererea ambelor părți. Astfel s-a făcut dovada că la 5 mai 1997, S.C. A.I. SA a efectuat lucrări fitosanitare la Ferma nr.8 Ștefănești, județul Ilfov.

Această împrejurare este dovedită cu fișele de utilizare de către pârâtă a produselor toxice, categoria Olecalux (filele 17-23 dosar fond) și cu fișele de pontaj ale angajaților, care au efectuat aceste lucrări. Din ancheta sanitar veterinară nr.214 din 12 mai 1997 efectuată prin Circumscripția Sanitar-Veterinară Afumați rezultă că stupii proprietatea reclamantului se aflau în apropierea culturii agricole tratate cu substanțe toxice. De asemenea din buletinul de analiză nr.225 din 4 iunie 1997 eliberat de Laboratorul Central Sanitar Veterinar de diagnostic rezultă că albinele au suferit o intoxicație acută cu pesticide, având ca urmare moartea acestora. Și martorul V.R., angajat al pârâtei, a confirmat că aceasta a efectuat în zona de referință lucrări pentru combaterea dăunătorilor, folosind substanțe toxice.

Cu toate acestea pârâta nu a încunoștiințat despre efectuarea acestor lucrări unitățile administrativ teritoriale competente, nesocotind astfel art.3 din Legea nr.5/1982, în sensul căruia aplicarea tratamentelor cu insecticide în plantații și culturi, în perioada înfloririi, se face în condiții care să asigure pe deplin protecția albinelor. De asemenea a fost încălcat art.22 din O.G. nr.4 din 20.01.1995, aprobată prin Legea nr.85/1995, potrivit căruia efectuarea tratamentelor de combatere a bolilor, a dăunătorilor și buruienilor se face numai la avertizare, prin buletine de avertizare sau înștiințare făcută de speciliști fitosanitari, inclusiv prin mass-media.

Prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Alimentației nr.45/1991 se prevede de asemenea obligația prestatorilor de servicii fitosanitare de a anunța cu cel puțin 7 zile înainte de începerea tratamentului, consiliile locale și primarii unităților administrative pe teritoriul cărora se găsesc terenurile, ce urmează a fi supuse tratamentului fitosanitar. Rezultă din cele arătate că sunt realizate în cauză elementele răspunderii civile delictuale în sensul art.998 și 999 C.civ., în temeiul cărora unitatea pârâtă care prin fapta sa, a cauzat un prejudiciu reclamantului, este obligată a-l repara, chiar dacă acesta este produs prin neglijență sau imprudență.

Așa fiind, se constată că sunt date cu încălcarea esențială a legii, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, conform art.330 pct.2 C.proc.civ.., hotărârile pronunțate în apel și recurs, astfel că se impune reluarea judecății la nivelul tribunalului pentru rejudecarea apelurilor declarate de părți împotriva soluției instanței de fond. Cu această ocazie se va stabili pe baza unor probe noi, eventual expertiză, prejudiciul real încercat de reclamant prin distrugerea prin fapta pârâtei a celor 11 familii de albine, în primăvara anului 1997. Totodată, în vederea acoperirii integrale a pagubei suferite, se va avea în vedere și actualizarea prejudiciului suferit. De aceea recursul în anulare de față, va fi admis în sensul celor ce preced.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr.420 din 8 februarie 2001 a Tribunalului București – Secția a III-a civilă și decizia nr.1641 din 31 mai 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. Trimite cauza la Tribunalul București pentru rejudecarea apelurilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2003.