ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1852/2003

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile

nr.1504 din 21 martie 2000 a Judecătoriei Buftea, deciziei civile nr.420/A din

18.02.2001 a Tribunalului București, precum și deciziei nr.1641 din  31.05.2001

a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.

La

apelul nominal s-a prezentat intimatul-reclamant Ș.I., lipsind intimata-pârâtă

S.C. „A.I.” SA Afumați.

Procedura

completă.

Ș.I.a

depus la dosar o notă cu valoarea actuală a despăgubirilor în sumă de

33.600.000 lei și a cerut cheltuieli de judecată și a solicitat admiterea

recursului în anulare.

S.C.

„A.I.” SA Afumați a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.

Curtea

a respins cererea, fiind al 2-lea termen cerut pentru lipsă de apărare.

Reprezentantul

Ministerului Public a susținut recursul în anulare și a solicitat admiterea

lui, astfel cum a fost formulat.

C

U R T E A ,

Asupra

recursului în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința civilă nr.1504 din 21 martie 2000 a Judecătoriei Buftea   s-a dispus

la cererea reclamantului Ș.I.obligarea pârâtei S.C. A.I. SA Afumați la plata

sumei de 2.200.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând

contravaloarea a 11 familii de albine, distruse ca urmare a efectuării de către

pârâtă a  unor lucrări fitosanitare. S-a reținut că sunt întrunite în cauză

cerințele art.998, 999 C.civ..

Apelul

declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe, a fost admis prin decizia nr.420

din 8.02.2001 a Tribunalului București, Secția a III-a civilă prin care

rejudecându-se pricina în fond s-a respins acțiunea, cu motivarea că pârâta nu

a efectuat lucrări cu substanțe toxice în perioada pretinsă, astfel că moartea

celor 11 familii de albine nu poate fi apreciată că s-ar fi produs din culpa

pârâtei. Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul reclamantului,

cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de  9.350.000 lei, stabilită

prin expertiză, cu aceeași motivare, în sensul că nu există temeiuri pentru a

se reține răspunderea civilă delictuală a pârâtei.

Reclamantul

a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, ce s-a constatat  a fi nul prin

decizia nr.1641 din 31 mai 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a

civilă, întrucât deși a fost declarat în termenul legal, nu au fost  indicate,

în conformitate cu prevederile art.303 C.proc.civ.., motivele de casare.

Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs

în anulare împotriva hotărârilor menționate, considerând că au fost pronunțate

cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a  determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond, totodată fiind și netemeinice.

Se

susține că probele administrate fac pe deplin dovada susținerilor reclamantului

și ca urmare sunt îndeplinite prevederile art.998,999  C.civ., în temeiul

cărora pârâta trebuie să răspundă material pentru prejudiciul cauzat. Este de

stabilit numai valoarea acestuia, precum și actualizarea pagubei.

Recursul

în anulare fiind întemeiat, va fi admis în sensul celor ce urmează.

Potrivit

art.998 C.civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia  prejudiciu, obligă

pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Textul următor prevede

că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin  fapta sa,

dar și de acela ce a  cauzat prin neglijență sau prin imprudența sa.

Instanța

de fond a reținut temeinic că în speță sunt realizate elementele răspunderii

civile delictuale, având în vedere probele de necontestat administrate la

cererea ambelor părți. Astfel s-a făcut dovada că la 5 mai 1997, S.C. A.I. SA a

efectuat lucrări fitosanitare la Ferma nr.8 Ștefănești, județul Ilfov. Această

împrejurare este dovedită cu fișele de utilizare de către pârâtă a produselor

toxice, categoria Olecalux (filele 17-23 dosar fond) și cu fișele de pontaj ale

angajaților, care au efectuat aceste lucrări. Din  ancheta sanitar veterinară

nr.214 din 12 mai 1997 efectuată prin Circumscripția Sanitar-Veterinară Afumați

rezultă că stupii proprietatea reclamantului se aflau în apropierea culturii

agricole tratate cu substanțe toxice. De asemenea din buletinul de  analiză

nr.225 din 4 iunie 1997 eliberat de Laboratorul Central Sanitar Veterinar de

diagnostic rezultă că albinele au suferit o intoxicație acută cu pesticide,

având ca urmare moartea acestora. Și martorul V.R., angajat al pârâtei, a

confirmat că aceasta a efectuat în zona de referință lucrări pentru combaterea

dăunătorilor, folosind substanțe toxice. Cu toate acestea pârâta nu a

încunoștiințat despre efectuarea acestor lucrări unitățile administrativ

teritoriale competente, nesocotind astfel art.3 din Legea nr.5/1982, în sensul

căruia aplicarea tratamentelor cu insecticide în plantații și culturi, în

perioada înfloririi, se face în condiții care să asigure pe deplin protecția

albinelor. De asemenea a fost încălcat art.22 din O.G. nr.4 din 20.01.1995,

aprobată prin  Legea nr.85/1995, potrivit căruia efectuarea tratamentelor de

combatere a bolilor, a dăunătorilor și buruienilor se face numai la avertizare,

prin buletine de avertizare sau înștiințare făcută de speciliști fitosanitari,

inclusiv prin mass-media.

Prin

Ordinul Ministrului Agriculturii și Alimentației nr.45/1991 se prevede de

asemenea obligația  prestatorilor de servicii fitosanitare de a anunța cu cel

puțin 7 zile înainte de începerea tratamentului, consiliile locale și primarii

unităților administrative pe teritoriul cărora se găsesc terenurile, ce urmează

a fi supuse tratamentului fitosanitar.

Rezultă

din  cele arătate că sunt realizate în cauză elementele răspunderii civile

delictuale în sensul art.998 și 999 C.civ., în temeiul cărora unitatea pârâtă

care prin fapta sa, a cauzat un prejudiciu reclamantului, este obligată a-l

repara, chiar dacă acesta este produs  prin  neglijență sau imprudență.

Așa

fiind, se constată că sunt date cu încălcarea esențială a legii, ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, conform art.330 pct.2

C.proc.civ.., hotărârile pronunțate în apel și recurs, astfel că se impune

reluarea judecății la nivelul tribunalului pentru  rejudecarea apelurilor

declarate de părți împotriva soluției instanței de fond. Cu această ocazie se

va stabili pe baza unor probe noi, eventual expertiză, prejudiciul real

încercat de reclamant prin distrugerea prin fapta pârâtei a celor 11 familii de

albine, în primăvara anului 1997.

Totodată,

în vederea acoperirii integrale a pagubei suferite, se va avea în vedere și

actualizarea prejudiciului suferit.

De

aceea recursul în anulare de față, va fi admis în sensul celor ce  preced.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție.

Casează

decizia nr.420 din 8 februarie 2001 a Tribunalului București – Secția a III-a

civilă și decizia nr.1641 din 31 mai 2001 a Curții de Apel București – Secția a

IV-a civilă.

Trimite

cauza la Tribunalul București pentru rejudecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 mai 2003.