ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 67/2005

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 2180 din 24 aprilie 2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și părțile civile A.I. și R.F. împotriva deciziei penale nr. 323/2001 a Curții de Apel Cluj, a casat această decizie și sentința penală nr. 657/2000 a Tribunalului Cluj, cu privire la greșita achitare a inculpatului R.C., pentru infracțiunea de tâlhărie, sub forma participației improprii, la pedeapsa aplicată, precum și la acțiunea civilă exercitată de părțile civile A.I. și R.F. S-au înlăturat dispozițiile art. 81 și art. 82 C. pen., privind pe inculpatul menționat, pe care l-a condamnat, prin schimbarea încadrării juridice și pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie sub forma participației improprii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 31 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu cea de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-au majorat la 10.000.000 lei despăgubirile cuvenite părții civile R.F. Pentru soluționarea acțiunii părții civile A.I., s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că, în luna iulie 1997, între inculpatul R.C. și martorul R.I. a intervenit o convenție, primul cumpărând de la cel de al doilea mai multe capete de oi și capre, iar pentru plata prețului s-a stabilit un termen.

R.I. văzând că inculpatul a achitat doar o parte din preț până la termen, a luat din turma acestuia un număr de 703 oi, a căror valoare, după aprecierea sa, corespundea sumei restante neplătite. După aceasta el a vândut aceste animale lui M.L. (350 buc.) și părții vătămate A.I. (353 buc.). În această situație inculpatul s-a hotărât să-și recupereze oile, astfel în ziua de 26 noiembrie 1997 s-a deplasat cu o mașină, împreună cu coinculpații H.S., B.I. și S.G., la locul unde păștea turma părții vătămate, păzită de ciobanul R.F., pe care l-au imobilizat și l-au urcat forțat în autoturism. După aceasta inculpatul R.C. le-a dat dispoziție martorilor R.S., C.A. și G.I., persoane aflate în subordinea sa, să aducă la ferma lui cele 353 capete de oi, sus-numiții executând ordinul primit, fără să-și dea seama că este vorba de o acțiune ilicită.

Până în prezent paguba cauzată lui A.I. nu s-a recuperat, aceasta constituindu-se parte civilă, în cauză. Prin sentința penală nr. 298 din 20 iunie 2003, Tribunalul Cluj l-a obligat pe inculpatul R.C. să plătească părții civile 1.729.700.000 lei despăgubiri, iar statului 500.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a ajunge la acest cuantum al despăgubirilor, prima instanță a luat în considerare valoarea actualizată a celor 353 oi sustrase, ceea ce reprezintă 776.600.000 lei, calculându-se un preț mediu de 2.200.000 lei/oaie, conform declarațiilor martorilor C.A., M.L. și B.I., la care a adăugat beneficiul nerealizat pe timp de 6 ani, în sumă totală de 953.100.000 lei. La calculul acestui beneficiu s-a avut în vedere un venit anual mediu net de 450.000 lei/cap de oaie, stabilit pe baza acelorași probe testimoniale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând, în principal, modificarea sentinței, în sensul că obligația de plată a contravalorii oilor să fie înlocuită cu aceea de predarea acestora în natură, iar în subsidiar, reducerea cuantumului despăgubirilor. În dezvoltarea motivelor de apel se arată că instanța de fond nu le-a dat eficiență prevederilor art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., potrivit cărora repararea pagubei se face în natură prin restituirea lucrului și numai când aceasta nu este posibilă prin plata unei despăgubiri. Valoarea pagubei s-a stabilit arbitrar, calculându-se 2.200.000 lei pentru o ovină, deși prețul variază între 1.350.000 – 1.500.000 pe piața liberă, iar martorul B.I., specialist în zootehnie a indicat doar 800.000 lei/ovină.

În ce privește valoarea beneficiului nerealizat, aceasta, de asemenea, s-a stabilit într-o sumă exagerată, neținându-se seama de rata de mortalitate a ovinelor cît și de costul tratamentelor veterinare, inclusiv costul unor medicamente, pe care în mod obligator în inevitabil le reclamă creșterea oilor. S-a obiectat că pentru stabilirea corectă a cheltuielilor de producție nu s-au administrat suficiente probe nici la instanța de fond și nici în apel. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 269 din 19 noiembrie 2003, a admis apelul inculpatului R.C. a desființat în parte sentința atacată și a redus despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile A.I. de la suma de 1.729.700.000 lei la suma de 1.348.636.500 lei.

Cheltuielile judiciare, s-a dispus, să rămână în favoarea statului. Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă A.I. și inculpatul R.C. Inculpatul a solicitat admiterea recursului său numai în ce privește latura civilă, invocând dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., casarea cu trimitere, în vederea completării probatoriului și cu îndrumarea de a se proceda la efectuarea unui raport de expertiză pentru a se stabili exact cuantumul beneficiul nerealizat și a prejudiciului efectiv, ținând seama de valorile pentru fiecare produs și ovină în parte și pe fiecare an în parte. Partea civilă nu și-a motivat recursul. Recursurile sunt nefondate. În conformitate cu dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării când acestea sunt contrare legii sau când s-a făcut o greșită aplicare a legii. Potrivit acestui text prin greșita aplicare a legii trebuie înțelese neconcordanțele între probele administrate în stabilirea unor împrejurări de fapt, semnificația dată acestora în hotărârea instanței dar și, greșita aplicare a legii în vigoare. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că s-a administrat un probator suficient în baza căruia instanța de apel a tras concluzia justă.

Astfel, opțiunea părții civile pentru o despăgubire bănească este perfect justificată, având în vedere că oile ce i-au fost sustrase ulterior s-au înstrăinat de către inculpat, iar acesta nu a făcut dovada că, în prezent, există în proprietatea sa un număr de 353 capete de ovină, de aceeași rasă, vârstă, capacitate de reproducție, etc. În aceste condiții solicitarea inculpatului de a fi obligat la repararea în natură a prejudiciului, apare ca lipsită de temei. Totodată, se constată că recurentul inculpat nu a invocat elemente noi, survenite ulterior, de natură a aduce modificări cuantumului despăgubirilor civile acordate, astfel că nu se impune efectuarea unei expertize, în cauză. Cum alte motive de nelegalitate sau netemeinicie din cele susceptibile a fi examinate din oficiu nu au fost constatate, recursurile declarate de inculpat și partea civilă urmează a fi respinse, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. Totodată, conform art. 192 pct. 2 C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.I. și inculpatul R.C. și împotriva deciziei penale nr. 269 din 19 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2005.