ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 67/2005

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 2180

din 24 aprilie 2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și părțile civile A.I. și R.F.

împotriva deciziei penale nr. 323/2001 a Curții de Apel Cluj, a casat această

decizie și sentința penală nr. 657/2000 a Tribunalului Cluj, cu privire la

greșita achitare a inculpatului R.C., pentru infracțiunea de tâlhărie, sub

forma participației improprii, la pedeapsa aplicată, precum și la acțiunea

civilă exercitată de părțile civile A.I. și R.F.

S-au înlăturat dispozițiile

art. 81 și art. 82 C. pen., privind pe inculpatul menționat, pe care l-a

condamnat, prin schimbarea încadrării juridice și pentru comiterea infracțiunii

de tâlhărie sub forma participației improprii, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. a) și d), cu aplicarea art. 31 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen., la 3

ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu cea de un an

închisoare, aplicată pentru infracțiunea de lipsire de libertate, prevăzută de

art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-au majorat la 10.000.000

lei despăgubirile cuvenite părții civile R.F.

Pentru soluționarea acțiunii

părții civile A.I., s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale hotărârilor recurate.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța a reținut că, în luna iulie 1997, între inculpatul R.C. și

martorul R.I. a intervenit o convenție, primul cumpărând de la cel de al doilea

mai multe capete de oi și capre, iar pentru plata prețului s-a stabilit un

termen. R.I. văzând că inculpatul a achitat doar o parte din preț până la

termen, a luat din turma acestuia un număr de 703 oi, a căror valoare, după

aprecierea sa, corespundea sumei restante neplătite. După aceasta el a vândut

aceste animale lui M.L. (350 buc.) și părții vătămate A.I. (353 buc.).

În această situație

inculpatul s-a hotărât să-și recupereze oile, astfel în ziua de 26 noiembrie

1997 s-a deplasat cu o mașină, împreună cu coinculpații H.S., B.I. și S.G., la

locul unde păștea turma părții vătămate, păzită de ciobanul R.F., pe care l-au

imobilizat și l-au urcat forțat în autoturism. După aceasta inculpatul R.C.

le-a dat dispoziție martorilor R.S., C.A. și G.I., persoane aflate în

subordinea sa, să aducă la ferma lui cele 353 capete de oi, sus-numiții

executând ordinul primit, fără să-și dea seama că este vorba de o acțiune

ilicită.

Până în prezent paguba

cauzată lui A.I. nu s-a recuperat, aceasta constituindu-se parte civilă, în

cauză.

Prin sentința penală nr. 298

din 20 iunie 2003, Tribunalul Cluj l-a obligat pe inculpatul R.C. să plătească

părții civile 1.729.700.000 lei despăgubiri, iar statului 500.000 lei

cheltuieli judiciare.

Pentru a ajunge la acest

cuantum al despăgubirilor, prima instanță a luat în considerare valoarea

actualizată a celor 353 oi sustrase, ceea ce reprezintă 776.600.000 lei,

calculându-se un preț mediu de 2.200.000 lei/oaie, conform declarațiilor martorilor

C.A., M.L. și B.I., la care a adăugat beneficiul nerealizat pe timp de 6 ani,

în sumă totală de 953.100.000 lei.

La calculul acestui

beneficiu s-a avut în vedere un venit anual mediu net de 450.000 lei/cap de

oaie, stabilit pe baza acelorași probe testimoniale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, solicitând, în principal, modificarea sentinței, în

sensul că obligația de plată a contravalorii oilor să fie înlocuită cu aceea de

predarea acestora în natură, iar în subsidiar, reducerea cuantumului

despăgubirilor.

În dezvoltarea motivelor de

apel se arată că instanța de fond nu le-a dat eficiență prevederilor art. 14

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., potrivit cărora repararea pagubei se face în

natură prin restituirea lucrului și numai când aceasta nu este posibilă prin

plata unei despăgubiri.

Valoarea pagubei s-a

stabilit arbitrar, calculându-se 2.200.000 lei pentru o ovină, deși prețul

variază între 1.350.000 – 1.500.000 pe piața liberă, iar martorul B.I.,

specialist în zootehnie a indicat doar 800.000 lei/ovină.

În ce privește valoarea

beneficiului nerealizat, aceasta, de asemenea, s-a stabilit într-o sumă

exagerată, neținându-se seama de rata de mortalitate a ovinelor cît și de

costul tratamentelor veterinare, inclusiv costul unor medicamente, pe care în

mod obligator în inevitabil le reclamă creșterea oilor.

S-a obiectat că pentru

stabilirea corectă a cheltuielilor de producție nu s-au administrat suficiente

probe nici la instanța de fond și nici în apel.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 269 din 19 noiembrie 2003, a admis apelul inculpatului R.C. a

desființat în parte sentința atacată și a redus despăgubirile civile la care a

fost obligat inculpatul în favoarea părții civile A.I. de la suma de

1.729.700.000 lei la suma de 1.348.636.500 lei.

Cheltuielile judiciare, s-a

dispus, să rămână în favoarea statului.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs partea civilă A.I. și inculpatul R.C.

Inculpatul a solicitat

admiterea recursului său numai în ce privește latura civilă, invocând

dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., casarea cu

trimitere, în vederea completării probatoriului și cu îndrumarea de a se

proceda la efectuarea unui raport de expertiză pentru a se stabili exact

cuantumul beneficiul nerealizat și a prejudiciului efectiv, ținând seama de

valorile pentru fiecare produs și ovină în parte și pe fiecare an în parte.

Partea civilă nu și-a

motivat recursul.

Recursurile sunt nefondate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., hotărârile

sunt supuse casării când acestea sunt contrare legii sau când s-a făcut o

greșită aplicare a legii.

Potrivit acestui text prin

greșita aplicare a legii trebuie înțelese neconcordanțele între probele

administrate în stabilirea unor împrejurări de fapt, semnificația dată acestora

în hotărârea instanței dar și, greșita aplicare a legii în vigoare.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului se constată că s-a administrat un probator suficient în

baza căruia instanța de apel a tras concluzia justă.

Astfel, opțiunea părții

civile pentru o despăgubire bănească este perfect justificată, având în vedere

că oile ce i-au fost sustrase ulterior s-au înstrăinat de către inculpat, iar

acesta nu a făcut dovada că, în prezent, există în proprietatea sa un număr de

353 capete de ovină, de aceeași rasă, vârstă, capacitate de reproducție, etc.

În aceste condiții

solicitarea inculpatului de a fi obligat la repararea în natură a

prejudiciului, apare ca lipsită de temei.

Totodată, se constată că

recurentul inculpat nu a invocat elemente noi, survenite ulterior, de natură a

aduce modificări cuantumului despăgubirilor civile acordate, astfel că nu se

impune efectuarea unei expertize, în cauză.

Cum alte motive de

nelegalitate sau netemeinicie din cele susceptibile a fi examinate din oficiu

nu au fost constatate, recursurile declarate de inculpat și partea civilă

urmează a fi respinse, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. b) C.

proc. pen.

Totodată, conform art. 192

pct. 2 C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de partea civilă A.I. și inculpatul R.C. și împotriva

deciziei penale nr. 269 din 19 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe recurentul inculpat

să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenta parte

civilă să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 ianuarie 2005.