ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.01.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 41/2003

HOTĂRÂRE
14.01.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 41/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

149/A/2002, reclamantul Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu, reprezentat

de primar F.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice

București, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de

Stat Gorj și Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, pentru anularea

procesului-verbal de control nr. 25341 din 29 septembrie 2001 a Direcției

Generale a Finanțelor Publice Gorj și decizia nr. 2052 din 19 decembrie 2001 a

Ministerului Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

nu datorează suma de 8.677.960.530 lei, reprezentând: 3.991.210.515. lei T.V.A.

și 4.686.750.015 lei, majorări de întârziere aferente, calculate prin actul de

control, că T.V.A. s-a stabilit asupra unor taxe locale, întemeiate pe

prevederile Legii nr. 27/1994, modificată.

Prin colectarea taxelor, autoritatea

publică a realizat venituri bugetare, pentru finanțarea celorlalte activități

specifice comunității locale.

Prin sentința nr. 66 din 18 martie

2002, s-a admis acțiunea, s-a anulat procesul-verbal de control nr. 25341 din

28 septembrie 2001 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj și decizia

nr. 2052 din 19 decembrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Autorității administrative publice

nu i se pot aplica prin extrapolare, prevederile art. 3 lit. d) din O.U.G. nr.

17/2000 și nici H.G. nr. 401/2000, pct. 2.3; dimpotrivă, în speță, sunt

aplicabile prevederile art. 2.2 lit. b) din H.G. nr. 401/2000, în sensul că nu

se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A., operațiunile pentru încasările

cuvenite bugetelor locale, pentru taxele și impozitele locale.

În art. 2 din O.U.G. nr.1 7/2000,

care reglementează sfera de aplicare a T.V.A., nu sunt incluse taxele locale

pentru folosința bunurilor aparținând domeniului public sau privat al unei

localități, astfel că nu se poate extinde sfera de aplicare prin analogie,

această măsură ar încălca și prevederile Constituției, respectiv art. 53.

Împotriva sentinței a formulat

recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, criticând-o astfel:

Instanța de fond trebuia să țină

cont de prevederile art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G.

nr. 401/2000, care prevăd că Primăria avea obligația să se înregistreze la

organele fiscale, ca plătitor de T.V.A., pentru partea din structura sa, prin

care se realizează operațiunile respective, fiind obligatorie organizarea

distinctă a evidenței gestiunilor și contabilității, care să permită

determinarea T.V.A. deductibilă și colectată.

În cauză, primăria a realizat

venituri din operațiuni de închiriere și concesionare a unor bunuri aflate în

administrarea domeniului public și privat al statului, închirierea unor

terenuri pentru activități comerciale, precum și concesionarea unor terenuri și

alte activități comerciale, fără a înregistra și colecta T.V.A.-ul aferent.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

În fapt, Primăria a realizat

venituri din operațiuni de închiriere și concesionare a unor bunuri aflate în

administrarea domeniului public și privat al statului, în speță închirierea

unor terenuri pentru activități comerciale și concesionarea unor terenuri,

pentru construcția de locuințe, garaje și alte activități comerciale, fără a

înregistra și colecta T.V.A., aferentă acestor operațiuni.

Conform art. 2 din O.G. nr. 3/1992,

republicată, cu modificările și completările ulterioare și din O.U.G. nr.

17/2000, în vigoare de la 15 martie 2000, rezultă: „În sfera de aplicare a

T.V.A. se cuprind operațiunile cu plată, precum și cele asimilate acestora,

potrivit prezentei ordonanțe, efectuate de o manieră independentă, de către

persoane fizice sau juridice, privind livrări de bunuri mobile și/sau prestări

de servicii...”.

Pct. 1.3 din Normele de aplicare a

O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A. aprobate prin H.G. nr. 401/2000 și pct. 1.4

din Normele de aplicare a O.G. nr. 3/1992, aprobate prin H.G. nr. 512/1998,

precizează: „Prin prestare de servicii, în sensul T.V.A., se înțelege orice

activitate desfășurată de un contribuabil, care nu constituie livrare de bunuri

mobile sau transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile”, cum

ar fi închirierea de bunuri.

Închirierea și concesionarea de

bunuri aparținând domeniului public și privat al statului, nu se regăsesc la

activitățile de administrație publică.

Activitățile menționate mai sus nu

se regăsesc în activitățile de administrație publică din Clasificarea

Activităților din Economia Națională – C.A.E.N., aprobată prin H.G. nr.

656/1997.

Așa cum s-a menționat mai sus,

contribuabilii prevăzuți la alin. (1) sunt supuși T.V.A., dacă realizează

direct sau prin unități subordonate, alte operațiuni impozabile și care nu sunt

exceptate, fiind rezultate din activitatea specifică (pentru instituții

publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, de

apărare, etc.).

Potrivit art. 3 alin. (2) din O.U.G.

nr. 17/2000, ca și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 3/1992, republicată,

operațiunile efectuate de primărie au adus contestatoarei, în mod direct și

sistematic, un profit, astfel că și în conformitate cu pct. 2.3 alin. (2) din

H.G. nr. 401/2000, pentru aplicarea Normelor O.U.G. nr. 17/2000, intră în sfera

de aplicare a T.V.A.

Așa fiind, în mod legal s-a respins

ca neîntemeiată, contestația intimatei, pentru suma de 8.677.960.530 lei.

Cu referire la majorările de

întârziere incluse în suma de mai sus, acestea se datorează conform art. 34 din

O.G. nr. 3/1992, republicată și art. 31 din O.U.G. nr. 17/2000.

Pentru considerentele expuse, se va

admite recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Gorj, se va

casa sentința și în fond, se va respinge acțiunea Consiliului Local al

municipiului Târgu Jiu.

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Gorj, împotriva sentinței civile nr.

66 din 18 martie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea Consiliului Local al municipiului Târgu Jiu.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-01-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 10/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova reclamanta SC”L.” SA Târgu Jiu a chemat în judecată Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Fina
ÎCCJ 2003-09-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2716/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA Târgu Jiu la data de 19 iulie 2001, s-a solicitat anularea deciziei nr. 1013/2001 a Misterului Finanțelor ș
ÎCCJ 2004-01-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2004
, însă, societatea nu a putut face dovada întrucât, la data controlului documentele se aflau la organele de poliție pentru cercetări. Le termenul de la 24 septembrie 2001, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat anularea
ÎCCJ 2003-11-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4137/2003
.G. nr. 163/2000, în sensul că începând cu data de 6 octombrie 2000, are sume de recuperat și nu are obligații de plata pe perioada expirată. Față de expertiza efectuată, coroborată cu actele dosarului, s-a reținut că reclamanta datorează 1
ÎCCJ 2004-02-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 513/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 iunie 1999 reclamanta S.C „C” SA a solicitat anularea deciziei nr. 1453 din 30 iunie 1999 emisă de Ministerul Finanțelor
Sursă