ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1763/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 5 iunie 2001, reclamanta SC F. SA, Sibiu a solicitat, pe cale de contencios

administrativ, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice,

Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului Sibiu, anularea deciziei primului

pârât, nr. 642 din 9 mai 2001 și a procesului-verbal încheiat la data de 18

decembrie 2000, de cea de-a doua pârâtă;

- constatarea că îndeplinește

condițiile privind respectarea eșalonării, aprobată de Ministerul Finanțelor

Publice la impozitul pe salarii și menținerea acestei eșalonări cu recalcularea

debitelor în raport cu aceasta.

Motivându-și cererea, reclamanta a

arătat că, în mod eronat, prin actele administrative atacate, i s-au stabilit

în sarcină majorări de întârziere la plata impozitului pe salarii, ca urmare a

revocării eșalonărilor acordate, revocare nejustificată întrucât a respectat

toate condițiile cerute de lege pentru aprobarea eșalonării plății impozitului

pe salarii.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 281 din 17

octombrie 2001, a admis acțiunea, a anulat decizia și procesul-verbal

contestate, cu privire la anularea eșalonărilor acordate reclamantei și

majorările de întârziere la impozitul pe salarii, urmând ca pârâta II să

recalculeze majorările de întârziere în condițiile respectării eșalonărilor

acordate.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că, deși din motive obiective reclamanta a avut unele

întârzieri la plata impozitului pentru care i s-a acordat eșalonarea,

retragerea acestei facilități nu este condiționată de plata la scadență a

obligațiilor curente, trebuind respectat doar termenul final de plată, ceea ce

reclamanta a și făcut. Pe de altă parte, în actul de eșalonare Ministerul Finanțelor

Publice nu a precizat imperativ că plata obligațiilor curente trebuie făcută la

scadență.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Sibiu, în nume propriu și în numele pârâtului Ministerul Finanțelor

Publice.

În recursul lor, pârâții au susținut

că hotărârea recurată a nesocotit probele dosarului și este dată cu încălcarea

legii, respectiv a dispozițiilor art. 84 din O.G. nr. 11/1996 și ale Ordinului

Ministrului Finanțelor nr. 1283/1998.

Criticile formulate sunt întemeiate.

Este de necontestat că acordarea

facilităților fiscale și a înlesnirilor la plata creanțelor bugetare se face de

către organele abilitate, în condițiile legii, cu condiția respectării anumitor

cerințe imperativ prevăzute în actul normativ, de către agentul economic

solicitant.

Nerespectarea acestor condiții

atrage, evident, retragerea înlesnirilor acordate.

Astfel, în conformitate cu

dispozițiile art. 84 din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor

bugetare, „nerespectarea condițiilor și a termenelor în care s-au aprobat

înlesnirile la plată, atrage nulitatea acestora și executarea silită pentru

întreaga sumă neplătită”.

Sancțiunea pentru nerespectarea

condițiilor de plată, impuse pentru acordarea înlesnirilor la plată, este

prevăzută și în Anexa nr. 1 cap. 3 pct. 9 din Ordinul Ministerului Finanțelor

nr. 1283/1998 privind aprobarea Procedurii și competențelor de acordare a

înlesnirilor la plata impozitelor, taxelor și a altor venituri bugetare,

administrate de Ministerul Finanțelor. Se prevede în textul normativ indicat

că: „nerespectarea înlesnirilor la plată, astfel cum au fost acordate de

organul competent, respectiv data stabilită pentru plata ratelor, cuantumul

acestora, precum și condițiile stipulate conduc la pierderea valabilității

acestora, la calcularea majorărilor de întârziere conform legii, pentru

întreaga perioadă, la începerea sau continuarea, după caz, a procedurii de

executare silită a debitului”.

Or, în cauză intimata-reclamantă a

recunoscut că nu a respectat termenele de plată a obligațiilor curente.

Deși prima instanță a reținut că nu

s-au respectat aceste termene scadente, a apreciat că, în mod nejustificat,

organele de control au decăzut reclamanta din eșalonarea acordată, deși chiar

și din adresa Ministerului Finanțelor nr. 282168 din 3 august 1998, prin care

s-a aprobat eșalonarea la plată, erau specificate condițiile de acordare a

acestei înlesniri și sancțiunea nerespectării lor.

Chiar dacă, prin adresa nr. 444868

din 29 decembrie 1999, Ministerul Finanțelor a aprobat un nou grafic de

eșalonare, această situație este anterioară întocmirii actelor administrative

atacate, nerespectarea termenelor de plată a obligațiilor curente de către

societatea intimată continuând și după această dată.

Având în vedere că nu s-au respectat

condițiile prevăzute în actul de eșalonare, în conformitate cu prevederile

legale incidente, în mod justificat, organul de control a retras înlesnirea

acordată, recalculând majorările de întârziere datorate de agentul economic.

Prin urmare, actele administrative

sunt legale și temeinice, instanța fondului anulându-le nejustificat.

În considerarea tuturor celor

expuse, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul

respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu, în nume propriu și în numele

Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 281 din 17

octombrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

Modifică sentința atacată și, în

fond, respinge acțiunea formulată de SC F. S.A., Sibiu.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 mai 2003.