ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1763/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 iunie 2001, reclamanta SC F. SA, Sibiu a solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului Sibiu, anularea deciziei primului pârât, nr. 642 din 9 mai 2001 și a procesului-verbal încheiat la data de 18 decembrie 2000, de cea de-a doua pârâtă; - constatarea că îndeplinește condițiile privind respectarea eșalonării, aprobată de Ministerul Finanțelor Publice la impozitul pe salarii și menținerea acestei eșalonări cu recalcularea debitelor în raport cu aceasta.

Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin actele administrative atacate, i s-au stabilit în sarcină majorări de întârziere la plata impozitului pe salarii, ca urmare a revocării eșalonărilor acordate, revocare nejustificată întrucât a respectat toate condițiile cerute de lege pentru aprobarea eșalonării plății impozitului pe salarii. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 281 din 17 octombrie 2001, a admis acțiunea, a anulat decizia și procesul-verbal contestate, cu privire la anularea eșalonărilor acordate reclamantei și majorările de întârziere la impozitul pe salarii, urmând ca pârâta II să recalculeze majorările de întârziere în condițiile respectării eșalonărilor acordate.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, deși din motive obiective reclamanta a avut unele întârzieri la plata impozitului pentru care i s-a acordat eșalonarea, retragerea acestei facilități nu este condiționată de plata la scadență a obligațiilor curente, trebuind respectat doar termenul final de plată, ceea ce reclamanta a și făcut. Pe de altă parte, în actul de eșalonare Ministerul Finanțelor Publice nu a precizat imperativ că plata obligațiilor curente trebuie făcută la scadență. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu, în nume propriu și în numele pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.

În recursul lor, pârâții au susținut că hotărârea recurată a nesocotit probele dosarului și este dată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 84 din O.G. nr. 11/1996 și ale Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 1283/1998. Criticile formulate sunt întemeiate. Este de necontestat că acordarea facilităților fiscale și a înlesnirilor la plata creanțelor bugetare se face de către organele abilitate, în condițiile legii, cu condiția respectării anumitor cerințe imperativ prevăzute în actul normativ, de către agentul economic solicitant. Nerespectarea acestor condiții atrage, evident, retragerea înlesnirilor acordate. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 84 din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, „nerespectarea condițiilor și a termenelor în care s-au aprobat înlesnirile la plată, atrage nulitatea acestora și executarea silită pentru întreaga sumă neplătită”.

Sancțiunea pentru nerespectarea condițiilor de plată, impuse pentru acordarea înlesnirilor la plată, este prevăzută și în Anexa nr. 1 cap. 3 pct. 9 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1283/1998 privind aprobarea Procedurii și competențelor de acordare a înlesnirilor la plata impozitelor, taxelor și a altor venituri bugetare, administrate de Ministerul Finanțelor. Se prevede în textul normativ indicat că: „nerespectarea înlesnirilor la plată, astfel cum au fost acordate de organul competent, respectiv data stabilită pentru plata ratelor, cuantumul acestora, precum și condițiile stipulate conduc la pierderea valabilității acestora, la calcularea majorărilor de întârziere conform legii, pentru întreaga perioadă, la începerea sau continuarea, după caz, a procedurii de executare silită a debitului”.

Or, în cauză intimata-reclamantă a recunoscut că nu a respectat termenele de plată a obligațiilor curente. Deși prima instanță a reținut că nu s-au respectat aceste termene scadente, a apreciat că, în mod nejustificat, organele de control au decăzut reclamanta din eșalonarea acordată, deși chiar și din adresa Ministerului Finanțelor nr. 282168 din 3 august 1998, prin care s-a aprobat eșalonarea la plată, erau specificate condițiile de acordare a acestei înlesniri și sancțiunea nerespectării lor. Chiar dacă, prin adresa nr. 444868 din 29 decembrie 1999, Ministerul Finanțelor a aprobat un nou grafic de eșalonare, această situație este anterioară întocmirii actelor administrative atacate, nerespectarea termenelor de plată a obligațiilor curente de către societatea intimată continuând și după această dată.

Având în vedere că nu s-au respectat condițiile prevăzute în actul de eșalonare, în conformitate cu prevederile legale incidente, în mod justificat, organul de control a retras înlesnirea acordată, recalculând majorările de întârziere datorate de agentul economic. Prin urmare, actele administrative sunt legale și temeinice, instanța fondului anulându-le nejustificat. În considerarea tuturor celor expuse, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 281 din 17 octombrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de SC F. S.A., Sibiu. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.