ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1190/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de KA și AI împotriva deciziei nr.605 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională. La apelul nominal s-au prezentat recurenții KA și AI și intimatul Consiliul Local al comunei C, județul Covasna reprezentat de consilierul juridic, lipsind intimata Curtea de Conturi a României. Procedura completă. După prezentarea referatului cauzei, Curtea a constatat că pricina este în stare de judecată și a acordat cuvântul în fobnd părților prezente. Recurenții KA și AI au solicitat, pe rând, admiterea recursului, detaliind motivele de casare expuse în scris. Reprezentantul intimatului a formulat oral concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, în considerarea celor expuse în întâmpinarea depusă la dosar.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.24/2001, s-a admis încheierea de sesizare nr. 15/2001 a Completului Camerei de Conturi Covasna și în consecință: au fost obligați în solidar pârâții KA și AI la plata sumei de 3.360.000 lei despăgubiri civile către comuna C, județul Covasna precum și foloasele nerealizate de 40% asupra debitului menționat de la 4 decembrie 2000 la stingerea plății – cu 150.000 lei, cheltuieli de judecată fiecare în favoarea bugetului de stat. Împotriva sentinței au formulat recurs jurisdicțional KA și AI. Prin decizia nr.605/ 8.11.2001 Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, a respins recursul jurisdicțional obligându-i pe recurenți la 50.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea statului.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: Conform art.19 și 20 din Legea nr.154/1998, indemnizația lunară la care au dreptul persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, se stabilește conform cu anexa 2 din lege și este unica formă de remunerare a funcției. Primarul și viceprimarul nu pot beneficia de alte sporuri, deci nici de tichete de masă. Prevederile Legii nr.188/1999, statutul funcționarilor publici intrat în vigoare în anul 2000 și Legea nr.142/1998 delimitează categoriilor beneficiarilor tichetelor de masă, astfel că sfera acestora nu poate fi extinsă. Împotriva deciziei nr.605/2001 au formulat recurs KA – primar al comunei C și AI – referent contabil la Primăria C, criticând-o astfel: Legea nr.142/1998, privind acordarea tichetelor de masă se referă la toți salariații din sectorul bugetar, deci și la funcționarii publici.

Primarul și viceprimarul au restituit sumele primite cu titlu de tichete de masă și al 13-lea salariu. Prevederile art.1 din Legea nr.142/1998 sunt neconstituționale. Decizia este nelegală atâta vreme cât conform art.37 alin.3 din Legea nr.69/1991, pe perioada exercitării mandatului contractul de muncă al acestora se suspendă, neputându-se încadra în prevederile art.1 din Legea nr.142/1998. Mai mult, pe perioada mandatului contractul de muncă fiind suspendat, așa cum s-a arătat mai sus, în lumina dispozițiilor Legii nr. 154/1998 privind funcțiile de demnitate publică, pentru acestea unica formă de salarizare este indemnizația ce nu include și acordarea tichetelor de masă. De altfel, primarul și viceprimarul au restituit contravaloarea tichetelor de masă.

Cu referire la neconstituționalitatea art.1 din Legea nr.142/1998 – recurenții nu au mai susținut neconstituționalitatea acestuia ci faptul că nu s-a făcut o interpretare conform cu art.20 din Constituție – privind drepturile și libertățile cetățenilor. Se constată că în cauză nu este vorba de o discriminare ci de o interpretare corectă a dispozițiilor legale, acestea neputând fi extrapolate la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor. Constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de KA și AI împotriva deciziei nr.605 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.