ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1586/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 martie

2000 la Judecătoria sectorului 5 București, S.C. E.T.C. SRL a formulat

contestație la executare în contradictoriu cu D.G.F.P.C.F.S. București și

Administrația Financiară a sectorului 5, cerând anularea titlului executoriu

nr. 126 din 28 februarie 2000 și anularea formelor de executare.

În motivare a arătat că debitul de

140.210.581.194 lei plus 4.085.565.022 lei majorări de întârziere cuprins în

titlul executoriu a fost stabilit prin procesul verbal de control din 24

octombrie 1997 și procesele verbale de contravenție seria A nr. 0035855 din 24

octombrie 1997 și seria A nr. 035856 din 24 octombrie 1997 întocmite de

comisarii Gărzii Financiare Centrale.

Plângerea formulată de contestatoare împotriva

acestor procese verbale a fost respinsă prin sentința civilă nr. 7452 din 14

octombrie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 București care a fost atacată cu

recurs (Tribunalul București, secția comercială, dosar nr. 5797/1999).

Prin încheierea din data de 20 octombrie 1998

pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 2491C/1998 s-a dispus

suspendarea executării sentinței civile nr. 7452/1998 până la soluționarea

recursului.

Prin încheierea din data de 28 septembrie 1999

pronunțată în dosarul nr. 5797/1999 Tribunalul București, secția comercială, a

dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea dosarului penal

nr. 3830/1998 al Tribunalului Teleorman.

De asemenea, s-a mai arătat că executarea

proceselor verbale de contravenție este suspendată în temeiul art. 31 alin. (3)

din Legea  nr. 32/1968 până la soluționarea definitivă a plângerii formulate

împotriva lor.

Prin sentința civilă nr. 5971 din 15 iunie 2000

s-a admis excepția de litispendență și s-a trimis dosarul pentru a fi conexat

la dosarul nr. 1677/2000 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a

civilă. Pentru a hotărî astfel instanța a avut în vedere certificatul nr.

1677/2000 din 12 iunie 2000 emis de grefa Tribunalului București, secția a V-a

civilă și de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 489 din 5 iulie 2000

Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a

admis în parte contestația la executare, a anulat în parte titlul executoriu

nr. 126 din 28 februarie 2000 emis de intimata Administrația Financiară a

sectorului 5 București în ceea ce privește următoarele sume: amenda de

828.827.726 lei, amenda de 30.172.481.802 lei, amenda de 105.646.866.418 lei și

amenda de 2.000.000 lei. A menținut celelalte dispoziții ale titlului

executoriu.

A anulat în parte actele de executare emise în

temeiul acestui titlu executoriu în privința sumelor menționate mai sus. Prin

încheierea de ședință din 11 mai 2000 s-a suspendat executarea silită a

titlului executoriu contestat până la soluționarea contestației și s-a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P.C.F.S. București.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că executarea

amenzilor respective a fost suspendată prin încheierea din data de 20 octombrie

1998 întrucât conform acestei încheieri intimata nu putea pune în executare

procesele verbale de contravenție decât după soluționarea recursului declarat

împotriva sentinței civile nr. 7452/1998 a Judecătoriei sector 5 București.

Celelalte debite (impozit pe profit și majorări

aferente) cuprinse în titlul executoriu au un izvor diferit cuprinse în

procesul verbal al Gărzii Financiare din data de 24 octombrie 1997 împotriva

căruia s-a formulat plângere la Ministerul Finanțelor.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel

Administrația Financiară sector 5 București fără a-l motiva și contestatoarea,

susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât trebuia să

anuleze în întregime titlul executor.

Prin decizia civilă nr. 502 A din 15 noiembrie

2001 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a fost admis apelul

contestatoarei. A fost schimbată în parte sentința în sensul că s-a anulat în

parte titlul executor nr. 126 din 28 februarie 2000 emis de Administrația

Financiară sector 5 București și pentru suma de 1.780.202.624 lei, anulând în

parte formele de executare pentru această sumă. A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

prin decizia nr. 1327 din 5 octombrie 2000 emisă de Ministerul Finanțelor s-a

admis plângerea contestatoarei pentru suma de 1.780.202.624 lei și motivat de

această împrejurare instanța a anulat titlul executoriu nr. 126 din 28

februarie 2000 și pentru această sumă.

Împotriva acestei hotărâri S.C. E.T.C. SRL a

formulat recurs invocând pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și criticând hotărârea pentru că nu a anulat în întregime formele de

executare ale titlului executoriu nr. 126/2000.

A fost atașat dosarul nr. 3614/2000 al Curții de

Apel București, secția a III-a civilă, în care s-a pronunțat încheierea din

data de 18 septembrie 2000 prin care s-a admis cererea S.C. E.T.C. SRL și s-a

suspendat executarea titlului executoriu nr. 126/2000 până la primul termen de

judecată în apel.

Recursul este fondat, dar pentru un alt motiv,

ce a fost invocat și urmează a fi dezvoltat în continuare.

Din examinarea deciziei nr.502 A din 15

noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă se constată că

aceasta nu este motivată în fapt și în drept, aspect ce duce la nulitatea

deciziei, la imposibilitatea controlului judiciar.

Conform dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5

C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care

au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților.

Motivarea este o puternică garanție a

imparțialității judecătorului, a calității actului de justiție și oferă

posibilitatea de a cunoaște conținutul motivelor ce au determinat pronunțarea

unei anumite hotărâri.

Scopul motivării este acela de a fundamenta și

explica măsurile adoptate de instanță și aceasta nu poate privi numai împrejurările

de fapt sau numai pe cele de drept, ci trebuie să se refere la toate acestea.

Decizia recurată nu are elementele indicate în

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ceea ce duce la nulitatea ei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

contestatoarea S.C. E.T.C. SRL București împotriva deciziei nr. 502/A din 15

noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o

casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie

2003.