ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1252/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta P.M. a solicitat anularea

adresei nr. 1098609 din 19 ianuarie 2002, emisă de Serviciul de Evidență

Informatizată a Persoanei a județului Tulcea, prin care s-a dispus suspendarea

dreptului de a călători în străinătate, până la 20 decembrie 2004, precum și a

adresei nr. 101/2002, a Direcției Generale a Pașapoartelor, prin care s-a

menținut măsura luată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin cele două adrese i s-a suspendat dreptul de a călători în

străinătate, în baza prevederilor art. 14 lit. e) din O.G. nr. 65/1997, privind

regimul pașapoartelor în România, aprobată prin Legea nr. 216/1998 și

modificată prin O.U.G. nr. 86/2001, aplicându-se astfel sancțiunea maximă

prevăzută de lege, ceea ce constituie o aplicare greșită a legii.

S-a arătat, apoi, că a fost trimisă

în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de

stat a României, constând în aceea că în luna decembrie 2001 a fost depistată,

reținută și returnată în țară, din Austria, deoarece nu poseda formele legale

de ieșire din România și de ședere pe teritoriul acestei țări; că, în mod

greșit s-a luat măsura contestată, fără a se aștepta soluționarea cauzei

penale, având în vedere că fapta pentru care a fost trimisă în judecată, se

sancționează potrivit art. 14 lit. c) din O.G. nr. 65/1997.

Curtea de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ, fiind sesizată prin declinare de competență, de către

Tribunalul Tulcea, prin sentința civilă nr. 122 din 3 octombrie 2002, a admis

acțiunea și pe cale de consecință, a redus măsura aplicată, de la 3 ani, la un

an de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului, cu următoarea

motivare:

Prin sentința penală nr. 625 din 13

martie 2002, a Judecătoriei Arad, reclamanta a fost condamnată la 300.000 lei

amendă penală, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 70 pct. 1 din O.U.G. nr. 105/2001, constând în

aceea că, în noaptea de 31 mai 2001, a trecut ilegal frontiera de stat a

României, prin zona localității Nădlac, fiind apoi returnată din Austria, la 20

decembrie 2001.

La returnarea din Austria s-a luat

împotriva reclamantei, măsura de restricționare a dreptului de folosire a

pașaportului pe o pedioadă de 3 ani, avându-se în vedere dispozițiile art. 14

alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în

România.

Măsura aplicată reclamantă, în

temeiul O.U.G. nr. 86/2001, intrată în vigoare la 26 iunie 2001, nu este, însă,

proporțională cu gravitatea faptei comise și cu consecințele acesteia, întrucât

reclamanta nu a săvârșit în țară sau în străinătate, fapte de natura celor

prevăzute de art. 14 din O.G. nr. 65/1997.

În ce privește împrejurarea că

reclamanta a mai avut restricționat dreptul liberei circulații anterior, pe 3

luni, respectiv 6 luni, pentru aceleași motive, s-a apreciat că nu este de

natură a justifica maximul duratei de 3 ani, având în vedere că reclamanta

intenționează să se căsătorească în Austria, unde dorește să și muncească.

Împotriva sentinței a declarat

recurs Ministerul de Interne – Direcția Generală de Evidență Informatizată a

Persoanei, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că

reducerea măsurii restricționării dreptului liberei circulații de la 3 ani, la

1 an, este greșită, având în vedere perseverența reclamantei în încălcarea

reglementărilor privind intrarea și șederea pe teritoriul Austriei.

Recursul este fondat.

În adevăr, din actele dosarului,

necontestate, rezultă că reclamanta a fost de trei ori returnată din Austria:

la 21 octombrie 2000, când i s-a restricționat dreptul de folosire al

pașaportului pentru 3 luni; la 2 aprilie 2001, când i s-a restricționat dreptul

de folosire al pașaportului, pentru 6 luni și la 20 decembrie 2001, când, fiind

în vigoare O.U.G. nr. 86/2001, i s-a restricționat dreptul de folosire al

pașaportului pentru 3 ani.

Potrivit O.U.G. nr. 86/2001, pentru

modificarea art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, privind regimul

pașapoartelor în România, măsura restricționării dreptului liberei circulații

se ia de către Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei sau de

către formațiunile teritoriale de evidență informatizată a persoanei, după caz,

pentru o durată cuprinsă între 6 luni și 3 ani, stabilită proporțional cu

gravitatea faptei comise și cu consecințele ei.

În cauză, măsura restricționării

dreptului liberei circulații, pentru o durată de 3 ani, este în limitele

prevăzute de O.U.G. nr. 86/2001 și corespunde circumstanțelor în care

reclamanta a ieșit în mod nelegal din România, intrând pe teritoriul Austriei,

de unde a fost de trei ori returnată.

În raport cu aceste date, susținerea

reclamantei, acceptată de prima instanță, că intenționează să se căsătorească

în Austria, unde dorește să muncească, nu are relevanță juridică, astfel că

reducerea măsurii aplicate de la 3 ani, la 1 an, este nejustificată.

În consecință, urmează a admite

recursul, a casa sentința și în fond, a respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul de Interne - Direcția Generală de Evidență Informatizată a

Persoanei, împotriva sentinței civile nr. 122/CA din 3 octombrie 2002, a Curții

de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea reclamantei P.M.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 martie 2003.