ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2096/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2096/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
19 iulie 2004, la Curtea de Apel București, numita B.G. a declarat recurs
împotriva sentinței nr. 1315 din 24 mai 2004, pronunțată în dosarul nr.
1023/2004, de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,
solicitând casarea acesteia.
În motivarea recursului,
petenta a susținut că i s-a încălcat dreptul său constituțional privind dreptul
la libera circulație, prin suspendarea dreptului ei de a călători în
străinătate, până la data de 25 aprilie 2007, cu motivarea că a fost returnată
în România, din Grecia, în baza actului de readmisie din Grecia.
Petenta a susținut că a fost
returnată din Grecia, împreună cu alți cetățeni români, pe care nu-i cunoștea
și care depășiseră termenul legal de ședere de 3 luni pe teritoriul Greciei,
sau comiseseră diverse fapte penale pe teritoriul acestei țări, deși ea se afla
în Grecia, în interiorul termenului de 3 luni, nu comisese vreo faptă penală și
nici nu încălcase prevederi legale de natură a se lua împotriva sa, măsura
sus-citată.
Urmare a returnării sale din
Grecia, Serviciul Independent de Evidență Informatizată a Persoanei a
municipiului București a dispus prin decizia nr. 2001214 din 28 iulie 2003,
suspendarea dreptului ei de a călători în străinătate, pentru o perioadă de 4
ani, adică până la 25 iulie 2007, invocându-se art. 14 alin. (1) lit. e) din
O.G. nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor în România, aprobată prin Legea
nr. 216/1998 și modificată prin O.U.G. nr. 119/2002.
Împotriva acestei măsuri,
recurenta a precizat că a formulat contestație la organul ierarhic superior,
contestație ce a fost respinsă, după care a formulat contestație, la instanța
de judecată.
Instanța de fond
interpretând greșit dispozițiile legale sus-citate, a susținut că potrivit art.
14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, ar fi suficientă returnarea sa în
țară, de către autoritățile din Grecia, pentru a fi justificată măsura
suspendării dreptului de folosire a pașaportului său.
Din actele cauzei, Înalta
Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 1315 din 24 mai 2004,
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins
acțiunea formulată de reclamanta B.G.
Instanța de fond a reținut
că potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) teza ultimă din O.G. nr. 65/1997, privind
regimul pașapoartelor în România, aprobată prin Legea nr. 216/1998 și
modificată prin O.U.G. nr. 119/2002, „cetățeanului român i se poate refuza
temporar eliberarea pașaportului, iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi
retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, atunci când
persoana a fost returnată în baza acordurilor de readmisie încheiate de
România, cu alte state”.
Recursul declarat este
întemeiat și urmează a fi admis.
Din actele cauzei rezultă că
într-adevăr petenta s-a aflat în situația prevăzută de art. 14 alin. (1) lit.
e) teza ultimă din O.G. nr. 65/1997, dar măsura de suspendare a dreptului său
de a călători în străinătate până la data de 25 iulie 2007, este excesivă, cât
timp din probele cauzei nu rezultă că la luarea acestei măsuri s-au avut în
vedere elemente de natură a justifica întinderea măsurii de suspendare până la
25 iulie 2007.
Așa fiind, reținându-se
caracterul abuziv al măsurii, în condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990,
urmează a se admite recursul declarat, cu consecința reducerii perioadei pe
care este suspendat dreptul de a călători pentru petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
B.G. împotriva sentinței civile nr. 1315 din 24 mai 2004 a Curții de Apel
București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și
în fond, admite în parte măsura luată prin decizie, în sensul suspendării
dreptului de folosință a pașaportului, pe o perioadă de doi ani, respectiv până
la data de 25 iulie 2005.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 martie 2005.