ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2345/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2345/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Apel București, prin
încheierea din 19 decembrie 2000, a admis cererea introdusă de creditoarea G.I.V.
și C.G. SA București, împotriva debitoarei A.S.T. SA - Societatea de Asigurare
Reasigurare București și în contradictoriu cu terții popriți C.B. București, I.B.
București, B.C.R., B.E.I.R., E.B. SA București, A.B.R. SA și B.T., sucursala
București, și a dispus înființarea unui sechestru asigurător asupra imobilului,
proprietatea debitoarei, și înființarea popririi asigurătorii, până la
concurența sumei de 15.619.996.260 lei, asupra sumelor de bani în lei și valută
aflate în conturile A.S.T. SA la terții popriți. S-a dispus depunerea la Casa
de valori a secției V-a comerciale a Curții de Apel București a recipisei seria
N nr. 5/423001 din 18 noiembrie 2002, în valoare de 7.799.998.130 lei.
S-a reținut că, în cauză, operează
dispozițiile art. 452, 591 - 597 C. proc. civ.
Împotriva încheierii a declarat
recurs debitoarea Societatea de Asigurare-Reasigurare A.S.T. SA București, care,
fără să invoce vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc.
civ., a susținut că au fost încălcate dispozițiile procedurale, deoarece, la
termenul când s-a soluționat cauza, a fost respinsă nejustificat cererea prin
care se solicita termen pentru angajarea unui avocat, prin această măsură fiind
îngrădit dreptul său la o apărare calificată.
De asemenea, se arată că instanța nu
avea de unde să știe calificarea profesională a persoanei care a depus cererea
de amânare, mențiune care se face în practicaua hotărârii, iar faptul că,
potrivit procedurii, citarea părților nu era obligatorie, atâta timp cât s-a
dispus această măsură, recurenta era îndreptățită să formuleze cereri.
Mai înainte de orice analiză a
motivului de recurs, urmează a se soluționa excepția invocată din oficiu, de
tardivitate a declarării recursului în funcție de soluția ce se va da, fiind
sau nu posibilă verificarea recursului pe conținutul criticilor.
Recursul este tardiv declarat.
Potrivit art. 592 C. proc. civ.,
cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care judecă procesul,
instanța hotărând în camera de consiliu, fără citarea părților, în cauză, s-a
dispus, totuși, citarea, prin încheiere executorie supusă numai recursului, în
termen de 5 zile de la comunicare.
Rezultă deci, că, indiferent dacă
s-a dispus sau nu citarea părților, termenul pentru recurs curge de la
comunicarea încheierii.
În cauză, încheierea ce se atacă cu
recurs a fost comunicată debitoarei la 24 decembrie 2002, termenul de 5 zile
începând de la această dată și expirând la 30 decembrie 2002, ultima zi când se
mai putea declara recursul.
Se constată însă, că recurenta a
trimis recursul cu plicul poștal purtând data de expediție a poștei 8 ianuarie
2003, deci, peste termenul prevăzut de lege, motiv pentru care urmează să se
respingă recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția privind tardivitatea
recursului și respinge recursul declarat de debitoarea, Societatea de
Asigurare-Reasigurare A.S.T. SA București, împotriva încheierii din 19 decembrie
2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 16 aprilie 2003.