ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2345/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2345/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, prin încheierea din 19 decembrie 2000, a admis cererea introdusă de creditoarea G.I.V. și C.G. SA București, împotriva debitoarei A.S.T. SA - Societatea de Asigurare Reasigurare București și în contradictoriu cu terții popriți C.B. București, I.B. București, B.C.R., B.E.I.R., E.B. SA București, A.B.R. SA și B.T., sucursala București, și a dispus înființarea unui sechestru asigurător asupra imobilului, proprietatea debitoarei, și înființarea popririi asigurătorii, până la concurența sumei de 15.619.996.260 lei, asupra sumelor de bani în lei și valută aflate în conturile A.S.T. SA la terții popriți.
S-a dispus depunerea la Casa de valori a secției V-a comerciale a Curții de Apel București a recipisei seria N nr. 5/423001 din 18 noiembrie 2002, în valoare de 7.799.998.130 lei. S-a reținut că, în cauză, operează dispozițiile art. 452, 591 - 597 C. proc. civ. Împotriva încheierii a declarat recurs debitoarea Societatea de Asigurare-Reasigurare A.S.T. SA București, care, fără să invoce vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., a susținut că au fost încălcate dispozițiile procedurale, deoarece, la termenul când s-a soluționat cauza, a fost respinsă nejustificat cererea prin care se solicita termen pentru angajarea unui avocat, prin această măsură fiind îngrădit dreptul său la o apărare calificată.
De asemenea, se arată că instanța nu avea de unde să știe calificarea profesională a persoanei care a depus cererea de amânare, mențiune care se face în practicaua hotărârii, iar faptul că, potrivit procedurii, citarea părților nu era obligatorie, atâta timp cât s-a dispus această măsură, recurenta era îndreptățită să formuleze cereri. Mai înainte de orice analiză a motivului de recurs, urmează a se soluționa excepția invocată din oficiu, de tardivitate a declarării recursului în funcție de soluția ce se va da, fiind sau nu posibilă verificarea recursului pe conținutul criticilor. Recursul este tardiv declarat. Potrivit art. 592 C. proc. civ., cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care judecă procesul, instanța hotărând în camera de consiliu, fără citarea părților, în cauză, s-a dispus, totuși, citarea, prin încheiere executorie supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare.
Rezultă deci, că, indiferent dacă s-a dispus sau nu citarea părților, termenul pentru recurs curge de la comunicarea încheierii. În cauză, încheierea ce se atacă cu recurs a fost comunicată debitoarei la 24 decembrie 2002, termenul de 5 zile începând de la această dată și expirând la 30 decembrie 2002, ultima zi când se mai putea declara recursul. Se constată însă, că recurenta a trimis recursul cu plicul poștal purtând data de expediție a poștei 8 ianuarie 2003, deci, peste termenul prevăzut de lege, motiv pentru care urmează să se respingă recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite excepția privind tardivitatea recursului și respinge recursul declarat de debitoarea, Societatea de Asigurare-Reasigurare A.S.T. SA București, împotriva încheierii din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.