ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1672/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1672/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 512/C,
pronunțată la data de 18 aprilie 2001, în dosarul nr. 1448/2000, secția
comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Brașov a admis în
parte acțiunea formulată de reclamanta C.C. Bod împotriva pârâtei SC G.T. SRL,
pe care a obligat-o să plătească acesteia suma de 9.322.006 lei, reprezentând pretenții,
suma de 987.160 lei, cheltuieli de judecată și să-i restituie cântarul
electronic sau să plătească contravaloarea acestuia, în cuantum de 2.080.000
lei, respingând cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de
întârziere, în cuantum de 8.174.862 lei.
Secția comercială și de contencios administrativ
a Curții de Apel Brașov, prin decizia nr. 500/Ap, pronunțată, la data de 6
septembrie 2001, în dosarul nr. 759/Ap/C/2001, a admis apelul formulat de
pârâtă împotriva acestei hotărâri, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că
a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 9.322.006 lei, cu titlu de
pretenții, și a dispus ca aceasta, în caz de imposibilitate de a restitui reclamantei
cântarul electronic, primit la data semnării contractului, să o despăgubească
cu suma de 92.325 lei și să-i plătească cheltuielile de judecată parțiale, în
cuantum de 73.000 lei, menținând dispozițiile referitoare la obligarea pârâtei
de a restitui cântarul și cele privind respingerea cererii de obligare a
acesteia la plata sumei solicitată de reclamantă cu titlu de penalități.
Spre a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut că actele adiționale depuse de reclamantă în probațiune pentru
a-și justifica pretențiile ce derivă din contractul de asociere în
participațiune nr. 2/1994, încheiat între părți, nu poartă semnătura și
ștampila societății pârâte, astfel că nu se poate reține valabilitatea acestora,
cum, greșit, a procedat instanța de fond, și că, față de clauza convențională,
potrivit căreia în sarcina pârâtei există obligația de restituire a fondurilor
fixe în stare de funcționare și pentru care nu s-a plătit amortismentul total
și dovada că pârâta a achitat 60% din valoarea de amortizare a cântarului,
rămânând un rest de 92.325 lei, aceasta este suma pe care trebuie să o
plătească în caz de imposibilitate a restituirii menționatului bun, apreciind
că prima instanță a greșit actualizând valoarea amortismentului restant prin
raportarea prețului la un alt model de cântar decât cel achiziționat, acestea
nefiind bunuri identice.
Împotriva deciziei pronunțate în apel
a formulat recurs intimata-reclamantă, invocând, ca temei de drept al cererii
sale, dispozițiile art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs,
recurenta a arătat, în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
„mijlocului de probă” referitor la inexistența pe piață a modelului de cântar
achiziționat, critică care se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 10
C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Astfel, pentru a putea obține
modificarea unei hotărâri judecătorești, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc.
civ., se cere ca mijlocul de apărare sau proba asupra căreia instanța să nu se
fi pronunțat să fi fost administrate și să fi fost hotărâtoare pentru
dezlegarea pricinii, condiții prevăzute a fi întrunite cumulativ.
Așa fiind, având în vedere că simpla
afirmație a inexistenței pe piață a modelului de cântar în litigiu, la care, de
altfel, instanța de apel s-a referit, nu se constituie nici în mijloc de
apărare, nici în probă, în sensul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și, constatând
că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile acestui text legal, Curtea, în
temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat,
recursul intimatei-reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta C.C. Bod, județul Brașov, împotriva deciziei nr. 500 din 6
septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 19 martie 2003.