ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1341/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1341/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat
în examinare recursul declarat de Uniunea Avocaților din România împotriva
sentinței civile nr.138 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel
Ploiești – Secția de contencios administrativ și comercial.
La
apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă Uniunea Avocaților
din România reprezentată de avocatul O.V., precum și intimata reclamantă
V.D. personal.
Procedura
completă.
Magistratul
asistent a făcut referaul cauzei arătând că recursul a fost
declarat tardiv în raport cu dispozițiile art.301 din Codul de
procedură civilă.
Avocatul
OV. a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a
recursului.
Intimata
reclamantă V.D. a solicitat respingerea recursului, ca tardiv declarat.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea introdusă la Curtea de Apel Pitești – Secția
contencios administrativ și comercială, prin declinare trimisă
la Curtea de Apel București, la nr.6300/2002, reclamanta D.V. a chemat în
judecată pe pârâta Uniunea Avocaților din România și a solicitat
ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună anularea Deciziei
nr.8778 din 23 martie 2002 prin care pârâta i-a respins cererea de reexaminare
ce o formulase cu privire la Decizia nr.8526 din 15.12.2001 a Consiliului
Uniunii Avocaților din România.
In
motivarea acțiunii reclamanta a precizat că s-a adresat Consiliului
Baroului Dâmbovița cu o cerere pentru a fi primită în profesia de
avocat fără examen, îndeplinind condițiile cerute de art.16
alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995, cerere la care s-a dat aviz negativ,
fiindu-i respinsă contestația de către Consiliul Uniunii
Avocaților prin decizia nr.8526/2001 ca și cererea de reexaminare
prin decizia 8778/2002, fiind formulată acțiunea conform Legii
nr.29/1990.
Curtea
de Apel Ploiești – Secția contencios administrativ și
comercială, prin sentința nr.138 din 27 septembrie 2002 a admis
acțiunea a anulat cele două decizii și a obligat pârâta să
o primească pe reclamantă în profesia de avocat, cu scutire de
examen.
Pentru
a pronunța această soluție instanța a constatat că
reclamanta îndeplinește condițiile pentru a fi primită ca avocat
cu scutire de examen, astfel că refuzul pârâtei este nejustificat.
Impotriva
acestei sentințe a declarat recurs de către Uniunea Avocaților
din România care critică soluția ca fiind dată cu aplicarea
greșită a legii, fiind nelegală și netemeinică,
sentința fiind dată și cu încălcarea art.261 Cod
procedură civilă.
In
prealabil analizei motivelor de recurs, Curtea constată că acesta
este tardiv formulat.
In
conformitate cu prevederile cuprinse în art.301 Cod procedură civilă
termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă
legea nu dispune altfel, iar aceste termene pentru exercitarea căilor de
atac au caracter imperativ fiind sancționate cu decăderea.
Recurenta
a primit comunicarea sentinței la data de 23 octombrie 2002 – dovada fila
29 din dosar fiind 6300/2002, iar recursul a fost declarat și înregistrat
la data de 11 noiembrie 2002, deci cu depășirea termenului cerut de
art.301 Cod procedură civilă.
Față
de aceste considerente, Curtea va respinge recursului ca fiind tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Uniunea Avocaților din România împotriva
sentinței civile nr.138 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel
Ploiești – Secția de contencios administrativ și comercial, ca
tardiv.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.