ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1906/2003

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 176

din 21 mai 2002, a respins contestația formulată de petenta C.D. în

contradictoriu cu intimatele Stațiunea Didactică a Universității Craiova Banu

Mărăcine și Universitatea Craiova.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că terenul în litigiu – 0,820 ha – a fost în administrarea S.D.E. Banu

Mărăcine fiind inclus în patrimoniul acesteia și destinat activității

desfășurate în această unitate subordonată Universității Craiova.

S-a mai reținut că terenul în litigiu nu poate

forma obiectul restituirii în condițiile Legii nr. 10/2001 deoarece situația

juridică a terenului a fost clarificată în conformitate cu Legea nr. 18/1991 cu

modificările ulterioare. Petenta a solicitat terenul în baza Legii nr. 1/2000,

cererea sa fiind validată și inclusă în anexa 40 la Legea nr. 1/2000 pentru

acordarea de despăgubiri.

Prin decizia civilă nr. 3937/2002, Curtea de

Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de petenta C.D., împotriva

sentinței civile nr. 176 din 21 mai 2002 a Tribunalului Dolj și pe cale de

consecință a schimbat sentința atacată și a reținut cauza spre rejudecare, în

vederea efectuării unei expertize tehnice în ramura construcții.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut că petentei C.D., Comisia Locală a Primăriei Craiova i-a acordat 0,820

ha teren arabil în compensație, urmare a confiscării abuzive a 2 case, magazii,

utilaj viticol, care au fost preluate de S.D.E. Craiova în administrare.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată a

declarat recurs Universitatea Craiova și Ministerul Finanțelor Publice,

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj.

Universitatea Craiova critică decizia atacată ca

fiind netemeinică și nelegală invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

deoarece:

- În mod greșit instanța de apel a schimbat

sentința pronunțată de instanța de fond, reținând cauza spre rejudecare în

vederea efectuării unei expertize tehnice în ramură de construcții, de vreme ce

acțiunea introductivă a petentei a avut ca obiect doar retrocedarea unei

suprafețe de teren de 0,820 ha;

- De vreme ce petenta C.D. a pretins

retrocedarea suprafeței de teren în litigiu, în condițiile Legii nr. 18/1991,

cât și în baza Legii nr. 1/2000, aceeași persoană nu mai are posibilitatea unei

acțiuni în justiție în temeiul Legii nr. 10/2001.

Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală

a Finanțelor Publice Dolj, critică decizia atacată ca fiind netemeinică și

nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- Instanța de fond a judecat cauza în lipsa

Ministerului Finanțelor Publice care n-a fost citat. Introducerea în cauză a

Ministerului Finanțelor Publice s-a făcut în faza de apel. Deci, hotărârea

instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Recursurile sunt inadmisibile pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ.,

astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, în cazul în care prima

instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în

cercetarea fondului, instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat

hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre

definitivă.

Dispozițiile procedurale menționate reprezintă o

aplicare a caracterului devolutiv al apelului.

În ambele ipoteze - acțiunea a fost respinsă sau

cererea de chemare în judecată a fost anulată, prima instanță nu a intrat în

cercetarea fondului.

Instanța de apel este investită prin cererea de

apel și se desesizează prin soluționarea acesteia prin „hotărâre definitivă”.

Anterior pronunțării hotărârii definitive instanța de apel realizează

operațiunea juridică a anulării hotărârii pronunțate de prima instanță.

Anularea hotărârii primei instanțe și  pronunțarea hotărârii definitive prin

care se soluționează apelul pot coincide în timp și pot fi realizate printr-un

singur act procedural – o singură hotărâre.

Normele procedurale arătate nu exclud însă ca

instanța de apel să se pronunțe mai întâi asupra anulării hotărârii primei

instanțe și apoi, la un interval de timp, asupra apelului. Anularea poate fi

dispusă prin hotărâre cum s-a procedat în speță sau prin încheiere cu caracter

interlocutoriu.

Potrivit art. 299 C. proc. civ. sunt supuse

recursului, printre altele, hotărârile date în apel.

Art. 297 alin. (1) C. proc. civ. astfel cum a

fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000 a folosit în mod expres formularea „va

judeca procesul pronunțând o hotărâre definitivă”.

Coroborând dispozițiile art. 299 C. proc. civ.

cu cele ale art. 297 alin. (1) C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin

O.U.G. nr. 138/2000, recursul, cale extraordinară de atac, se exercită o

singură dată atât împotriva încheierii interlocutorii sau hotărârii prin care

s-a dispus anularea hotărârii primei instanțe – dacă acestea s-au pronunțat

separat cât și împotriva hotărârii prin care a fost soluționat apelul și care

dezinvestește instanța de apel.

Față de considerentele reținute, Curtea va

respinge ca inadmisibile recursurile formulate de pârâtele Universitatea

Craiova și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dolj, împotriva deciziei

civile nr. 169 din 11 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibile recursurile formulate de pârâtele

Universitatea din Craiova și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dolj

împotriva deciziei nr. 169 din 11 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai

2003.