ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 220/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub  nr. 3798 din 22 mai

2003, reclamanta D.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Timiș – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea

hotărârii nr. 6948 din 22 aprilie 2003 prin care pârâta i-a respins cererea

privind stabilirea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea

menționată, cu modificările și completările ulterioare.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că:

- în

luna septembrie1940, când Ardealul de Nord  a trecut sub jurisdicția Statului

ungar, părinții săi  împreună cu întreaga familie, au fost nevoiți să se

refugieze din localitatea de domiciliu – Roșiori, județul Bihor în localitatea Uliuc,

județul Timiș, din afara zonei de ocupație, această situație fiind dovedită cu

certificatul nr.C-365 din 19 martie 2003 eliberat de Direcția Județeană Timiș a

Arhivelor Naționale și cu declarații de martor autentificate;

-  s-a

născut la data de 20 octombrie 1943 în localitatea Uliuc, județul Timiș,

localitatea de refugiu a părinților săi, conform certificatului de naștere

alăturat la acțiune;

- deși

a făcut dovada situației invocate în cerere, pârâta a procedat la respingerea

acesteia, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea

nr.189/2000 pentru a fi recunoscută petentei calitatea de persoană refugiată

Prin

întâmpinarea depusă, pârâta – Casa Județeană de Pensii Timiș a solicitat

respingerea acțiunii, arătând, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada

calității de persoană refugiată în altă localitate decât cea de domiciliu, întrucât

aceasta s-a născut la data de 20 octombrie 1943, în localitatea Uliuc, județul

Timiș, ulterior refugiului părinților săi. În acest sens, pârâta a invocat

Precizările nr.3233 din 12 septembrie 2002 emise de Casa Națională de Pensii.

Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr. 240 din 17 iunie 2003, a admis acțiunea formulată de

reclamantă, a anulat hotărârea nr. 6948 din 22 aprilie 2003 emisă de pârâtă și

a obligat-o pe aceasta să emită pe seama reclamantei o nouă decizie prin care

să-i stabilească drepturile prevăzute de art. 1, lit. c) din Lgea nr.189/ 2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Pentru

a pronunța astfel, instanța a reținut că:

- reclamanta

s-a născut la data de 20 octombrie 1943 în localitatea Uliuc, județul Timiș,

aceasta fiind, din luna septembrie 1940, localitatea de refugiu a părinților

săi, fapt necontestat de pârâtă;

- reclamanta

a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, astfel că aceasta se află în

situația prevăzută la art. 1 lit c) din Lgea nr. 189/2000;

Precizările

emise de Casa Națională de Pensii sunt irelevante în soluționarea cauzei,

acestea fiind simple opinii lipsite de forță juridică și întemeiate pe

prevederile legale referitoare la stabilirea filiației, neavând nici o legătură

cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, în

temeiul art. 304, pct. 9 C. proc. civ.

Prin

motivele de recurs, recurenta a susținut că instanța a reținut că reclamanta a

dobândit statutul de refugiat al părinților săi, fără a ține seama de

Precizările nr.3233 din 12 septembrie 2002 emise de Casa Națională de Pensii,

potrivit cărora, de prevederile art. 1, lit. c) din Legea nr.189/2000

beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau

concepuți înaintea sau în timpul refugiului și născuți după refugiul

părinților.

Examinând

sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările

dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale

art. 304

1

C. proc. civ., această instanță constată că recursul nu

este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit

art. 1, lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea

nr. 586 din 29 octombrie 2002, de prevederile acestei legi beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat rezultă că, în ceea ce privește acordarea

drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferențiere în legătură cu

persoanele care, din motive etnice, au fost  nevoite să trăiască în refugiu sau

au fost strămutate în altă localitate. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând în mod implicit și copiii născuți în  perioada de refugiu,

aceștia împărtășind aceeași situație  cu cea a părinților strămutați, respectiv

refugiați.

Cum în

cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului

părinților săi, aceasta, începând cu data nașterii sale, respectiv, 20

octombrie 1943, a împărtășit situația părinților săi refugiați, suportând

consecințele refugiului care implicit  s-au răsfrânt și asupra sa.

Precizările

nr. 3233 din 12 septembrie 2002 emise de Casa Națională de Pensii, invocate de

recurenta atât la instanța de fond cât și în recurs, sunt irelevante pentru

soluționarea cauzei. Acestea sunt simple opinii lipsite de forță juridică și

întemeiate pe prevederile legale referitoare la stabilirea filiației, neavând

nici o legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei, așa cum, în mod

corect, a apreciat și instanța de fond.

Pentru

considerentele arătate, sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și

temeinică iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile

nr. 240 din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.