ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 86/2004

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub  nr. 3405 din 13 mai

2003, reclamanta G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Timiș – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea

hotărârii nr. 5451 bis din 19 aprilie 2003 prin care pârâta i-a respins cererea

privind stabilirea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea

menționată, cu modificările și completările ulterioare.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin înscrisurile alăturate cererii

sale, a făcut dovada calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea

nr.189/2000 însă pârâta, prin hotărârea susmenționată i-a respins cererea cu o

motivare echivocă, cum că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Prin

întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș a

solicitat respingerea acțiunii, arătând, în esență, că reclamanta nu a făcut

dovada calității de persoană refugiată în altă localitate decât cea de

domiciliu, întrucât aceasta s-a născut la data de 30 iunie 1944 în comuna Breznea,

județul Bihor iar mama sa Popa Maria a fost strămutată din Ungaria, la data de

28 august 1942, conform Extrasului nr. C/416 din 30 ianuarie 2003 emis de

Ministerul de Interne – Direcția Județului Bihor a Arhivelor Naționale.

Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr. 226 din 10 iunie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantă,

a anulat hotărârea nr.5451 bis din 19 aprilie 2003 emisă de pârâtă și a

obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de  beneficiară a

prevederilor art. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

Pentru

a pronunța astfel, instanța a reținut că:

- reclamanta

s-a născut la data de 30 iunie 1944 în comuna Breznea, județul Bihor, mama sa

fiind refugiată în această localitate de la data de 28 august 1942;

- în

categoria persoanelor care au fost persecutate din motive etnice, fiind

strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, categorie la care face

referire art. (2), lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.

189/2000, sunt incluse și persoanele refugiate din Ardealul de Nord ca urmare a

Dictatului de le Viena;

- reclamanta,

fiind născută în timpul refugiului, a dobândit statutul de refugiat al

părinților săi, suferind vexacțiile morale și materiale ale condiției de

persoană refugiată, astfel că aceasta este îndreptățită să beneficieze de

actele reparatorii ale Statului român, așa cum acestea au stabilit prin Legea

nr. 189/2000;

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, în

temeiul art. 304, pct. 9 C. proc. civ.

Prin

motivele de recurs, recurenta a arătat că instanța a reținut că reclamanta a

dobândit statutul de refugiat al părinților săi, fără a ține seama de

Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 emise de Casa Națională de Pensii,

potrivit cărora, de prevederile art. (1), lit. c) din Legea nr. 189/2000

beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu

sau concepuți înaintea sau în timpul refugiului și născuți după refugiul

părinților.

Examinând

sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările

dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale

art. 304

1

C.proc.civ. această instanță constată că recursul nu este

fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit

art. (1), lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 586 din 29 octombrie 2002, de prevederile acestei legi beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat rezultă că, în ceea ce privește acordarea

drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferențiere în legătură cu

persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau

au fost strămutate în altă localitate. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând în mod implicit și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație  cu cea a părinților refugiați.

Cum în

cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului mamei

sale, aceasta, începând cu data nașterii sale, respectiv 30 iunie 1944, a

împărtășit situația părintelui său refugiat, suportând consecințele refugiului

care implicit s-au răsfrânt și asupra sa.

Precizările

nr. 3233 din 12 septembrie 2002 emise de Casa Națională de Pensii, invocate de

recurentă atât la instanța de fond cât și în recurs, sunt irelevante pentru

soluțioanarea cauzei. Acestea sunt simple opinii lipsite de forță juridică și întemeiate

pe prevederile legale referitoare la stabilirea filiației, neavând nici o

legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Pentru

considerentele arătate, sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și

temeinică iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile

nr. 226 din 10 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.