ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 86/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 86/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de
față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 3405 din 13 mai
2003, reclamanta G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană
de Pensii Timiș – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea
hotărârii nr. 5451 bis din 19 aprilie 2003 prin care pârâta i-a respins cererea
privind stabilirea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea
menționată, cu modificările și completările ulterioare.
În
motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin înscrisurile alăturate cererii
sale, a făcut dovada calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea
nr.189/2000 însă pârâta, prin hotărârea susmenționată i-a respins cererea cu o
motivare echivocă, cum că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Prin
întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș a
solicitat respingerea acțiunii, arătând, în esență, că reclamanta nu a făcut
dovada calității de persoană refugiată în altă localitate decât cea de
domiciliu, întrucât aceasta s-a născut la data de 30 iunie 1944 în comuna Breznea,
județul Bihor iar mama sa Popa Maria a fost strămutată din Ungaria, la data de
28 august 1942, conform Extrasului nr. C/416 din 30 ianuarie 2003 emis de
Ministerul de Interne – Direcția Județului Bihor a Arhivelor Naționale.
Curtea
de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin
sentința civilă nr. 226 din 10 iunie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantă,
a anulat hotărârea nr.5451 bis din 19 aprilie 2003 emisă de pârâtă și a
obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a
prevederilor art. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și
completările ulterioare.
Pentru
a pronunța astfel, instanța a reținut că:
- reclamanta
s-a născut la data de 30 iunie 1944 în comuna Breznea, județul Bihor, mama sa
fiind refugiată în această localitate de la data de 28 august 1942;
- în
categoria persoanelor care au fost persecutate din motive etnice, fiind
strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, categorie la care face
referire art. (2), lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.
189/2000, sunt incluse și persoanele refugiate din Ardealul de Nord ca urmare a
Dictatului de le Viena;
- reclamanta,
fiind născută în timpul refugiului, a dobândit statutul de refugiat al
părinților săi, suferind vexacțiile morale și materiale ale condiției de
persoană refugiată, astfel că aceasta este îndreptățită să beneficieze de
actele reparatorii ale Statului român, așa cum acestea au stabilit prin Legea
nr. 189/2000;
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, în
temeiul art. 304, pct. 9 C. proc. civ.
Prin
motivele de recurs, recurenta a arătat că instanța a reținut că reclamanta a
dobândit statutul de refugiat al părinților săi, fără a ține seama de
Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 emise de Casa Națională de Pensii,
potrivit cărora, de prevederile art. (1), lit. c) din Legea nr. 189/2000
beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu
sau concepuți înaintea sau în timpul refugiului și născuți după refugiul
părinților.
Examinând
sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările
dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale
art. 304
1
C.proc.civ. această instanță constată că recursul nu este
fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit
art. (1), lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin
Legea nr. 586 din 29 octombrie 2002, de prevederile acestei legi beneficiază
persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere
de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice,
în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din
conținutul textului de lege menționat rezultă că, în ceea ce privește acordarea
drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferențiere în legătură cu
persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau
au fost strămutate în altă localitate. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de
aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de
suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această
categorie intrând în mod implicit și copiii născuți în perioada refugiului,
aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați.
Cum în
cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului mamei
sale, aceasta, începând cu data nașterii sale, respectiv 30 iunie 1944, a
împărtășit situația părintelui său refugiat, suportând consecințele refugiului
care implicit s-au răsfrânt și asupra sa.
Precizările
nr. 3233 din 12 septembrie 2002 emise de Casa Națională de Pensii, invocate de
recurentă atât la instanța de fond cât și în recurs, sunt irelevante pentru
soluțioanarea cauzei. Acestea sunt simple opinii lipsite de forță juridică și întemeiate
pe prevederile legale referitoare la stabilirea filiației, neavând nici o
legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Pentru
considerentele arătate, sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și
temeinică iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile
nr. 226 din 10 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de
contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.