ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 86/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 3405 din 13 mai 2003, reclamanta G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 5451 bis din 19 aprilie 2003 prin care pârâta i-a respins cererea privind stabilirea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea menționată, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin înscrisurile alăturate cererii sale, a făcut dovada calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 însă pârâta, prin hotărârea susmenționată i-a respins cererea cu o motivare echivocă, cum că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș a solicitat respingerea acțiunii, arătând, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană refugiată în altă localitate decât cea de domiciliu, întrucât aceasta s-a născut la data de 30 iunie 1944 în comuna Breznea, județul Bihor iar mama sa Popa Maria a fost strămutată din Ungaria, la data de 28 august 1942, conform Extrasului nr. C/416 din 30 ianuarie 2003 emis de Ministerul de Interne – Direcția Județului Bihor a Arhivelor Naționale. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 226 din 10 iunie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr.5451 bis din 19 aprilie 2003 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor art. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că: - reclamanta s-a născut la data de 30 iunie 1944 în comuna Breznea, județul Bihor, mama sa fiind refugiată în această localitate de la data de 28 august 1942; - în categoria persoanelor care au fost persecutate din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, categorie la care face referire art. (2), lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, sunt incluse și persoanele refugiate din Ardealul de Nord ca urmare a Dictatului de le Viena; - reclamanta, fiind născută în timpul refugiului, a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, suferind vexacțiile morale și materiale ale condiției de persoană refugiată, astfel că aceasta este îndreptățită să beneficieze de actele reparatorii ale Statului român, așa cum acestea au stabilit prin Legea nr. 189/2000; Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, în temeiul art. 304, pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurenta a arătat că instanța a reținut că reclamanta a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, fără a ține seama de Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 emise de Casa Națională de Pensii, potrivit cărora, de prevederile art. (1), lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înaintea sau în timpul refugiului și născuți după refugiul părinților. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304 1 C.proc.civ. această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. (1), lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586 din 29 octombrie 2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat rezultă că, în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferențiere în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost strămutate în altă localitate.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați. Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului mamei sale, aceasta, începând cu data nașterii sale, respectiv 30 iunie 1944, a împărtășit situația părintelui său refugiat, suportând consecințele refugiului care implicit s-au răsfrânt și asupra sa. Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 emise de Casa Națională de Pensii, invocate de recurentă atât la instanța de fond cât și în recurs, sunt irelevante pentru soluțioanarea cauzei.

Acestea sunt simple opinii lipsite de forță juridică și întemeiate pe prevederile legale referitoare la stabilirea filiației, neavând nici o legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei. Pentru considerentele arătate, sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 226 din 10 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.