ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2162/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, la data de 3 ianuarie 2006, reclamanta W.E. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 9759

din 18 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de

beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 49 din 8

februarie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei,

beneficiul drepturilor solicitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în conformitate cu probele administrate în cauză, că reclamanta

s-a născut la data de 5 noiembrie 1943, în localitatea Balaia din județul

Bihor, unde părinții să-i erau refugiați, începând cu data de 18 mai 1942.

Instanța a mai reținut că

reclamanta, având imediat după naștere, domiciliul împreună cu părinții săi, a

dobândit, asemenea lor, statut de persoană refugiată, statut recunoscut, de

altfel, de către pârâtă, și fraților reclamantei, astfel cum rezultă din

probele administrate în cauză.

În legătură cu precizările Casei

Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, invocate în apărare

de către pârâtă, instanța de fond le-a considerat ca lipsite de forță juridică.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș,

susținând că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în

condițiile în care Legea nr. 189/2000 nu cuprinde prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada refugiului părinților. De asemenea, s-a

mai susținut că instanța nu a avut în vedere Precizările Casei Naționale de

Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, nr. 3233 din 12 septembrie 2002

și nr. 3423 din 26 septembrie 2002, potrivit cărora pot fi beneficiari ai Legii

nr. 189/2000, numai copiii născuți într-un interval de 300 de zile de la data

începerii perioadei de strămutare, acesta nefiind cazul reclamantei, care s-a

născut la 510 zile după refugiul părinților.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite prin acest act

normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în

România începând cu data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind refugiată, strămutată sau expulzată în

altă localitate.

Textele legale au avut în vedere

persecuții din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în

timpul refugiului, atâta vreme, cât drepturile prevăzute de lege au un caracter

compensator, iar consecințele traumatizante ale unei asemenea experiențe au

fost suportate de întreaga familie.

Curtea va respinge apărarea

recurentei privind interpretarea dată dispozițiilor art. 1 din lege, prin precizările

Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, întrucât cele

două acte administrative menționate, prin natura lor juridică, nu pot avea

drept consecință, modificarea sau completarea legii în baza cărora au fost

emise.

Față de considerentele expuse și

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană

de pensii Timiș, împotriva sentinței civile nr. 49 din 8 februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 iunie 2006.