ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4185/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub nr. 2875/CA din 8 mai 2006, reclamantul M.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 9887 din 27 martie 2006, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată și completată. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 198 din 6 iunie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.P., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș.

A dispus anularea hotărârii nr. 9887 din 27 martie 2006, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată și completată. În motivarea soluției s-a reținut că starea de fapt, necontestată de pârâtă, confirmă îndeplinirea prevederilor legale incidente în persoana reclamantului, fiind atât în litera, cât și în spiritul legii, faptul de a se recunoaște beneficiul acesteia, copiilor născuți în timpul refugiului părinților, pentru efectul produs în viața întregii familii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că reclamantul nu dovedește calitatea de persoană refugiată, întrucât în luna noiembrie 1940, când părinții săi au fost nevoiți să se refugieze, din cauza persecuțiilor etnice, din Oradea, județul Bihor, în Timișoara, reclamantul nu era nici măcar conceput, născându-se la un interval de 11 luni după data refugierii părinților săi, iar nu într-un interval maxim de 300 de zile de la data începerii refugiului părinților. Examinând sentința atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat . Este necontestat că reclamantul s-a născut la Timișoara, la data de 23 octombrie 1941, din părinții P. și E., care au fost nevoiți să-și schimbe domiciliul, din cauza persecuțiilor etnice, din Oradea, județul Bihor, la Timișoara.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada strămutării/refugiului părinților săi a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Prevederile legale, referitoare la stabilirea filiației, la care face referire în motivarea recursului, nu au nici o legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei. În speță, se pun în discuție drepturile personale ale copilului născut în timp ce părinții săi se aflau în refugiu sau erau strămutați, iar nu calitatea nou născutului, de succesor legal al părinților, reglementată de Codul civil - Cartea III, art. 650 și urm. În consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 198 din 6 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2006.