ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1004/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 8 septembrie 2005, la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta M.G.D. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea

hotărârii nr. 9667 din 2 august 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea

calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 289 din 12

octombrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei,

drepturile solicitate.

A obligat, totodată, pârâta la plata

cheltuielilor de judecată față de reclamantă, în cuantum de 3.500.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta s-a născut în localitatea în care părinții săi au

fost refugiați.

În raport cu această situație de

fapt, în baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, coroborate cu

prevederile art. 100 C. fam., instanța a concluzionat că beneficiază de

dispozițiile legii sus menționate, și copiii născuți în timpul refugiului

părinților.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș,

invocând greșita aplicare a dispozițiilor legii și susținând că intimata, care

s-a născut la 19 iulie 1943, în localitatea Zerind, județul Arad, unde părinții

săi se refugiaseră în anul 1940, nu se afla în situația unei persoane care și-a

schimbat domiciliul din cauza persecuțiilor etnice suferite și, prin urmare, nu

îndeplinește cerințele legale pentru a fi beneficiară a Legii nr. 189/2000.

S-au invocat, de asemenea,

Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 și nr. 3423 din 26 septembrie 2002,

ambele emise de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale,

în sensul recunoașterii calității de beneficiar al legii, numai pentru copiii

născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte

sau în timpul strămutării și, născuți după strămutarea părințiilor, într-un

interval de maxim 300 de zile, conform Codului familiei.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ,

persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, fiind strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate.

Textele legale au avut în vedere

persecuția etnică suferită de cetățenii români, fără a face distincție între

părinți și copiii născuți înainte sau în timpul refugiului.

Așa fiind, instanța de fond a

apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele legii,

deoarece, de la data nașterii sale, intimata-reclamantă a suportat consecințele

materiale și morale, vătămătoare ale refugiului, ca și părinții săi, dobândind,

astfel, același statut de refugiat.

Curtea va respinge, de asemenea,

apărările recurentei privind interpretarea dată dispozițiilor art. 1 din lege,

prin precizările menționate mai sus, întrucât cele două acte administrative,

prin natura lor juridică, nu pot avea drept consecință, modificarea sau

completarea legii în baza căreia au fost emise.

Față de considerentele expuse și

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 289 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2006.