ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1004/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 septembrie 2005, la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta M.G.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 9667 din 2 august 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 289 din 12 octombrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate. A obligat, totodată, pârâta la plata cheltuielilor de judecată față de reclamantă, în cuantum de 3.500.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost refugiați. În raport cu această situație de fapt, în baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, coroborate cu prevederile art. 100 C. fam., instanța a concluzionat că beneficiază de dispozițiile legii sus menționate, și copiii născuți în timpul refugiului părinților. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, invocând greșita aplicare a dispozițiilor legii și susținând că intimata, care s-a născut la 19 iulie 1943, în localitatea Zerind, județul Arad, unde părinții săi se refugiaseră în anul 1940, nu se afla în situația unei persoane care și-a schimbat domiciliul din cauza persecuțiilor etnice suferite și, prin urmare, nu îndeplinește cerințele legale pentru a fi beneficiară a Legii nr. 189/2000.

S-au invocat, de asemenea, Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 și nr. 3423 din 26 septembrie 2002, ambele emise de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, în sensul recunoașterii calității de beneficiar al legii, numai pentru copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și, născuți după strămutarea părințiilor, într-un interval de maxim 300 de zile, conform Codului familiei. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, fiind strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate.

Textele legale au avut în vedere persecuția etnică suferită de cetățenii români, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în timpul refugiului. Așa fiind, instanța de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele legii, deoarece, de la data nașterii sale, intimata-reclamantă a suportat consecințele materiale și morale, vătămătoare ale refugiului, ca și părinții săi, dobândind, astfel, același statut de refugiat. Curtea va respinge, de asemenea, apărările recurentei privind interpretarea dată dispozițiilor art. 1 din lege, prin precizările menționate mai sus, întrucât cele două acte administrative, prin natura lor juridică, nu pot avea drept consecință, modificarea sau completarea legii în baza căreia au fost emise.

Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 289 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2006.