ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 374/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să constate refuzul pârâtei exprimat în adresa nr. 8422 din 27 noiembrie 2003 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 29 septembrie 1942, în timpul refugiului părinților săi, din Nordul Bucovinei, refugiu care a avut loc în anul 1941. Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 116 din 2 martie 2004, a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamant, reținând că acesta nu a atacat hotărârea nr. 3592 din 3 decembrie 2002 (comunicată la 18 decembrie 2002), în termenul prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 189/2000.

Prin decizia nr. 723 din 8 februarie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamant împotriva acestei sentințe și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținând că s-a făcut o greșită apreciere a obiectului acțiunii și a interpretării art. 10 din Legea nr. 189/2000, obiectul acțiunii vizând refuzul pârâtei de a revizui hotărârea inițială.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 236/PI din 13 septembrie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea adresei nr. 8422 din 27 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să emită o hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 29 septembrie 1942 - 6 martie 1945. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în speță este vorba de încălcarea prevederilor legale în materie, în sensul art. 10 din Legea nr. 189/2000, pârâta făcând o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale prevăzute de actul normativ precitat.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Timiș. Recurenta a susținut, în esență, că decăderea reclamantului-intimat din dreptul de a sesiza instanța, având în vedere că actul de procedură, constând în cererea de chemare în judecată, prin care instanța a fost învestită, la data de 5 ianuarie 2004, cu soluționarea cauzei, nu a fost îndeplinit în termenul legal de 30 de zile, de la data de 18 decembrie 2002 (potrivit confirmării de primire semnată de reclamant), când i s-a comunicat hotărârea nr. 3592 din 3 decembrie 2002. A mai susținut că adresa comunicată nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, astfel că o eventuală acțiune poate fi îndreptată doar împotriva hotărârii Comisiei, și nu împotriva unei simple adrese de menținere a hotărârii inițiale.

Recursul este nefondat. Referitor la excepția tardivității acțiunii instanței de fond, a reținut că aceasta nu poate fi primită, întrucât acțiunea reclamantului vizează respingerea de către pârâtă, a cererii de revizuire a hotărârii prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Cererea reclamantului, de revizuire a hotărârii inițiale, este întemeiată pe prevederile art. 10 din Legea nr. 189/2000, așa cum a statuat și instanța supremă, prin decizia de casare nr. 723 din 8 februarie 2005. Cât privește fondul cauzei, corect a reținut instanța de fond că reclamantul, născut în timpul refugiului părinților săi, nu poate avea alt statut, decât al acestora și prin urmare, urmează să beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, pe perioada 29 septembrie 1942 - 6 martie 1945. Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 236/PI din 13 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2006.