ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4389/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința recurată,

sentința civilă nr. 233, pronunțată la data de 12 iulie 2002 în dosarul nr.

790/A/2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, și-a

declinat în favoarea Judecătoriei Bacău, competența de soluționare a acțiunii

reclamantului N.C., formulată împotriva Comisiei județene de fond funciar

Bacău.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea de apel a reținut că obiectul acțiunii formulate de reclamant vizează

obținerea unor relații și a titlului de proprietate, potrivit prevederilor

Legii nr. 18/1991, republicată, în conformitate cu care competența aparține

judecătoriei pe raza căreia este situat terenul.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs reclamantul, susținând, în esență, că temeiul acțiunii sale îl

constituie prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, situație în care

competența aparține curții de apel, iar nu judecătoriei.

Recursul este nefondat.

Din cererea adresată

curții de apel rezultă că obiectul acțiunii reclamantului îl formează: anularea

referatului nr. 1568/1993 al Primăriei Măgura și a hotărârii nr. 543/1993 a

Comisiei județene de fond funciar Bacău, pe de o parte și pe de altă parte,

emiterea titlului de proprietate în condițiile Legii nr. 1/2000 și ale Legii

nr. 18/1991.

Este adevărat că reclamantul a

pretins prin acțiunea formulată, încălcarea drepturile sale recunoscute de

prevederile celor două legi, temeiul acțiunii sale constituindu-l prevederile

art. 1 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, dar în

privința litigiilor legate de aplicarea Legii nr. 18/1991, republicată, a

fondului funciar, completată și prin Legea nr. 1/2000, a fost prevăzută o

competență specială.

Astfel, în conformitate cu

prevederile art. 53 și 54 din Legea nr. 18/1991, republicată, împotriva

hotărârii comisiei județene sau a oricărui act administrativ al unui organ

administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire

a terenului, cel vătămat se poate adresa judecătoriei în a cărei rază

teritorială se află terenul în litigiu.

Astfel fiind, recursul este nefondat, soluția curții de apel

fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.C.

împotriva sentinței nr. 233 din 12 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 decembrie 2003.