ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.10.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3547/2003

HOTĂRÂRE
28.10.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3547/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, reclamantul N,D, a contestat decizia nr. 3450 din

19 noiembrie 2002 emisă de Direcția de Muncă și Solidaritate Socială a

județului Timiș, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a calității de

beneficiar al prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a fost internat în spitale de psihiatrie în mod abuziv, deși este

sănătos din punct de vedere psihic, fapt atestat prin certificatul eliberat de

Spitalul Gh. Marinescu (nr. 278687/1983), internarea fiind făcută în scopul de

a-l îndepărta din instituția în care a lucrat în calitate de conducător auto.

Reclamantul a mai arătat că a fost

persecutat începând cu 27 ianuarie 1983, când i-a fost ridicat permisul de

conducere și până la data de 1 aprilie 1990, când i-au fost stabilite

drepturile pentru pensie.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 114 din 8

aprilie 2003, a respins acțiunea formulată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că

reclamantul N.D.. în cursul anului 1983. a fost internat în spitale de

psihiatrie în perioada 2 februarie 1983 – 8 februarie 1983 și 1 martie 1983 – 7

martie 1983, însă nu a făcut dovada că internarea a fost consecința

persecuțiilor politice la care a fost supus de autoritățile române.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul N.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul a susținut că a fost

internat în spitale de psihiatrie din motive politice, întrucât a solicitat

spor de gestiune conform Legii nr. 57/1974 și plata orelor suplimentare pentru

toți colegii.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale

aplicabile, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Drepturile prevăzute de

Decretul-lege nr. 118/1990 se acordă persoanelor persecutate din motive

politice de către regimurile totalitare instaurate în România.

În cauză, reclamantul nu a făcut

dovada că internarea în spitale de psihiatrie s-a datorat persecuțiilor

politice.

Din înscrisurile aflate la dosarul

cauzei rezultă că reclamantul N.D., în cursul anului 1983, a fost internat în

spitale de psihiatrie în perioada 2 februarie 1983 – 8 februarie 1983 și în

perioada 1 martie 1983 – 7 martie 1983, însă pentru a beneficia de prevederile

Decretului-lege nr. 118/1990, acesta trebuie să facă dovada că internarea a

fost consecința persecuțiilor politice la care a fost supus de autoritățile

române.

Reclamantul nu a produs dovezi în

acest sens; faptul că organele de miliție au procedat la reținerea permisului

de conducere, urmând ca reclamantul să fie trimis la testare psihologică, nu

este suficient pentru a demonstra că internarea în spitale de psihiatrie a fost

consecința persecuțiilor politice la care a fost supus reclamantul, cum nici

reținerea permisului nu s-a probat că ar fi fost luată din considerente de

acest gen.

De altfel, nici împrejurarea pur și

simplu prin ea însăși că, inițial, în cursul lunii februarie 1983, reclamantul

a fost internat cu diagnosticul unei boli psihice, iar în luna martie a

aceluiași an, cu ocazia externării din altă unitate spitalicească a fost „fără

declinări psihice”, nu probează supunerea reclamantului la persecuții politice.

Față de cele ce au precedat, se

reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cum în

cauză nu se constată nici motive de casare de ordine publică, în sensul art.

306 pct. 2 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat.

Respinge recursul declarat de N.D.

împotriva sentinței civile nr. 114 din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 994/2003
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 294 din 30 noiembrie 1999, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată reclamantul L.Ș., în contradictoriu
ÎCCJ 2004-01-20
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 155/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3912/CA/2003, reclamanta B.M., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, a solicitat recunoașterea drepturil
ÎCCJ 2003-10-07
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3058/2003
Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta S.E. a solicitat ca instanța prin sentința ce o va pronunța, în contra
ÎCCJ 2004-01-16
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 109/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul R.P. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului admi
ÎCCJ 2003-06-24
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2485/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 decembrie 1998, reclamantul C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Muncă și Protecție
Sursă