ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1329/2003

Prin contestația formulată la 29 iunie 2002 - și care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad cu numărul de dosar 8213/2002 - contestatorii G.G. și G.L. au solicitat anularea formelor de executare silită inițiate împotriva lor la solicitarea creditoarei W.B. S.A., sucursala Oradea, și care fac obiectul dosarului execuțional nr. 54/WB/2002 al executorului bancar B.R. Prin sentința civilă nr. 7247 pronunțată la 10 octombrie 2002, instanța astfel sesizată a declinat competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Oradea, unde cauza a fost reînregistrată cu numărul de dosar 14050/2002. La rândul său, prin sentința nr. 633 din 28 ianuarie 2003, Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Arad.

Prin aceeași sentință s-a constatat că în cauză există un conflict de competență, iar în vederea judecării acestuia s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea Supremă de Justiție. Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul secției civile a Curții Supreme de Justiție cu numărul de dosar 963/2003. Având a se pronunța asupra conflictului de competență astfel intervenit, Curtea reține că Tribunalul Arad a fost mai întâi învestit printr-o petiție intitulată „contestație împotriva executării silite”, în cuprinsul căreia au fost menționate ca temei legal exclusiv dispoziții cuprinse în Codul de procedură civilă [art. 397 pct. 4, art. 399 alin. (3), art. 172 ] . În raport cu aceste elemente calificarea corectă a respectivei cererii este aceea de contestație la executare, în sensul prevăzut de art. 399 și urm. C. proc.

civ. Conform art. 373 alin. (2) și art. 400 alin. (1) C. proc. civ. competența de soluționare a unor astfel de contestații revine instanței de executare, adică instanței în circumscripția căreia se va face executarea, iar conform art. 373 alin. (1) C. proc. civ., în cazul urmăririi bunurilor, urmărirea silită se efectuează de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care acestea se află. În speță, contestația la executare a fost formulată ca urmare a primirii de către G.G. și G.L. a unor somații ale căror copii se află în dosarul instanței mai întâi sesizate. Prin somațiile menționate contestatorii erau avertizați că executarea silită se va face asupra imobilului proprietatea lor situat în Arad, adresă aflată în circumscripția Judecătoriei Arad.

Ulterior, prin încheierea pronunțată la 4 septembrie 2002 în dosarul nr. 856/2002, Judecătoria Arad, acționând ca instanță de executare, a și admis o cerere a creditoarei W.B. S.A., sucursala Oradea, ordonând executarea silită asupra imobilului menționat. Pe de altă parte, Curtea reține că în cuprinsul contestației la executare nu sunt aduse în discuție împrejurări de natură a face obiectul unei opoziții la executare în sensul prevăzut de art. 62 din Legea nr. 58/1934, text legal care nici nu a fost invocat de către contestatori. Prin urmare, este lipsită de relevanță în speță împrejurarea că Judecătoria Oradea a învestit cu formulă executorie biletul la ordin care, alături de un contract de credit bancar, configurează titlul de care s-a prevalat intimata creditoare pentru a iniția formele de executare silită.

Așa fiind, urmează a se stabili că Judecătoriei Arad îi revine competența de soluționare a contestației la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește în favoarea Judecătoriei Arad competența de soluționare a contestației formulate de G.G. și G.L. împotriva executării silite solicitate de creditoarea W.B. S.A., sucursala Oradea. Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 aprilie 2003.