ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1329/2003

Prin contestația formulată la 29 iunie 2002 - și care

a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad cu numărul de dosar 8213/2002 -

contestatorii G.G. și G.L. au solicitat anularea formelor de executare silită inițiate

împotriva lor la solicitarea creditoarei W.B. S.A., sucursala Oradea, și care

fac obiectul dosarului execuțional nr. 54/WB/2002 al executorului bancar B.R.

Prin sentința civilă nr. 7247 pronunțată la 10

octombrie 2002, instanța astfel sesizată a declinat competența de soluționare a

cauzei la Judecătoria Oradea, unde cauza a fost reînregistrată cu numărul de

dosar 14050/2002.

La rândul său, prin sentința nr. 633 din 28 ianuarie

2003, Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a cauzei la Judecătoria

Arad.

Prin aceeași sentință s-a constatat că în cauză există

un conflict de competență, iar în vederea judecării acestuia s-a dispus înaintarea

dosarului la Curtea Supremă de Justiție.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul secției

civile a Curții Supreme de Justiție cu numărul de dosar 963/2003.

Având a se pronunța asupra conflictului de competență

astfel intervenit, Curtea reține că Tribunalul Arad a fost mai întâi învestit

printr-o petiție intitulată „contestație împotriva executării silite”, în

cuprinsul căreia au fost menționate ca temei legal exclusiv dispoziții cuprinse

în Codul de procedură civilă [art. 397 pct. 4, art. 399 alin. (3), art. 172

]

.

În raport cu aceste elemente calificarea corectă a

respectivei cererii este aceea de contestație la executare, în sensul prevăzut

de art. 399 și urm. C. proc. civ.

Conform art. 373 alin. (2) și art. 400 alin. (1) C.

proc. civ. competența de soluționare a unor astfel de contestații revine instanței

de executare, adică instanței în circumscripția căreia se va face executarea,

iar conform art. 373 alin. (1) C. proc. civ., în cazul urmăririi bunurilor, urmărirea

silită se efectuează de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei

în care acestea se află.

În speță, contestația la executare a fost formulată ca

urmare a primirii de către G.G. și G.L. a unor somații ale căror copii se află în

dosarul instanței mai întâi sesizate.

Prin somațiile menționate contestatorii erau avertizați

că executarea silită se va face asupra imobilului proprietatea lor situat în Arad,

adresă aflată în circumscripția Judecătoriei Arad.

Ulterior, prin încheierea pronunțată la 4 septembrie

2002 în dosarul nr. 856/2002, Judecătoria Arad, acționând ca instanță de

executare, a și admis o cerere a creditoarei W.B. S.A., sucursala Oradea, ordonând

executarea silită asupra imobilului menționat.

Pe de altă parte, Curtea reține că în cuprinsul

contestației la executare nu sunt aduse în discuție împrejurări de natură a face

obiectul unei opoziții la executare în sensul prevăzut de art. 62 din Legea nr.

58/1934, text legal care nici nu a fost invocat de către contestatori.

Prin urmare, este lipsită de relevanță în speță împrejurarea

că Judecătoria Oradea a învestit cu formulă executorie biletul la ordin care,

alături de un contract de credit bancar, configurează titlul de care s-a

prevalat intimata creditoare pentru a iniția formele de executare silită.

Așa fiind, urmează a se stabili că Judecătoriei Arad îi

revine competența de soluționare a contestației la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în favoarea Judecătoriei Arad competența de

soluționare a contestației formulate de G.G. și G.L. împotriva executării silite

solicitate de creditoarea W.B. S.A., sucursala Oradea.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 aprilie 2003.