ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5024/2005

Asupra conflictului de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad sub nr. 4157 din 26 martie 2004, creditoarea Banca Românească SA, sucursala Timișoara, a solicitat validarea popririi privind sumele de bani datorate debitoarei SC E.M.J.L. SRL cu sediul în Arad, și terțul poprit SC C. D.V.I. SRL cu sediul în localitatea Sînleani nr.109. În motivarea cererii s-a arătat că, în baza titlurilor executorii constând în două contracte de credit bancar, executorul judecătoresc propriu a înființat poprirea, conform prevederilor art. 454 C. proc. civ., prin adresa nr. 1287 din 29 decembrie 2003, pentru un debit de 9.174.250.000 lei, dobânzi și cheltuieli de executare, asupra sumelor de bani datorate cu titlu de chirii de către terțul poprit, cererea căreia terțul poprit nu i-a dat curs.

Prin sentința civilă nr. 2829 din 27 mai 2004 a Judecătoriei Arad s-a respins cererea de validare a popririi, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentinței a declarat apel, creditoarea, înregistrat sub nr. 8514 la Curtea de Apel Timișoara. Această instanță, prin decizia nr. 349 din 20 octombrie 2004 a secției comerciale și de contencios administrativ a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad. S-a reținut că apelul declarat de creditoare este, în realitate o contestație la executare în raport de prevederile art. 399 alin. (1) C. proc. civ. și urmează a fi soluționată de instanța competentă potrivit art. 400 alin. (1) coroborat cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Sesizată cu soluționarea acestei contestații la executare, Judecătoria Arad a pronunțat sentința civilă nr. 480 din 27 ianuarie 2005 prin care a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Timișoara. Constatând existența unui conflict negativ de competență, Judecătoria Arad a suspendat din oficiu orice alte proceduri și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Arad a reținut că, potrivit art. 399 C. proc. civ., prin contestația la executare se cenzurează legalitatea actelor de executare și nu a hotărârilor judecătorești. Art. 282 C. proc. civ. prevede că hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului și nu contestației la executare.

Procedând la soluționarea conflictului, Curtea reține următoarele: Reglementarea popririi, anterioară modificărilor intervenite prin O.U.G. nr. 138/2000, cuprinde în textul art. 460 lit. g) C. proc. civ. mențiunea că „hotărârea dată asupra validării este supusă apelului în termen de 15 zile de la comunicarea ei”. Înlăturarea acestei mențiuni din actuala reglementare a popririi (în Secțiunea a V-a a Codului de procedură civilă) nu poate fi interpretată în sensul că legiuitorul a înțeles să suprime o cale de atac ordinară, o cale de control judiciar cu privire la o hotărâre judecătorească pentru că, principial, orice hotărâre judecătorească trebuie supusă unei căi de control judiciar, excepțiile fiind expres prevăzute, ca în cazul art. 282 1 C. proc.

civ. Cu alte cuvinte, nu se poate susține că o hotărâre de validare a popririi nu are nici o cale de atac ordinară sau extraordinară, singura cale fiind contestația la executare reglementată de art. 399–404 C. proc. civ. De altfel, art. 399 C. proc. civ. stabilește condițiile formulării unei contestații la executare, respectiv ea se poate exercita „împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de executare”. Hotărârea de validare a popririi nu se încadrează în limitele textului, ea nefiind un act de executare și, cu atât mai puțin, o executare silită propriu-zisă. Poprirea constituie un act de executare, dar validarea ei de către instanță excede executării silite propriu-zise și actelor care o materializează.

Art. 460 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că, dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi. În lipsa unor dispoziții derogatorii de la dreptul comun procesual civil se va avea în vedere prevederea din art. 282 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căreia, hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la curtea de apel. În consecință, soluționând conflictul, Curtea stabilește competența de soluționare a apelului declarat de creditoarea Banca Românească SA, sucursala Timișoara, în favoarea Curții de Apel Timișoara [art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a apelului declarat de creditoarea Banca Românească SA, sucursala Timișoara, în favoarea Curții de Apel Timișoara. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2005.