ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4923/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2836 din 27 mai

2004 Judecătoria Arad a respins cererea de validare a popririi, formulată de

creditoarea urmăritoare Banca Românească SA, sucursala Timișoara, în

contradictoriu cu terțul poprit SC U. SRL și debitorul urmărit SC E.M.J. LTD

SRL, până la concurența sumei de 12.058.759.558,65 lei în baza titlurilor

executorii reprezentate de contractele de credit bancar nr. 30030131/2003 și

respectiv 30030156/2003.

Hotărârea a fost dată cu apel în 15

zile de la comunicare.

Curtea de Apel Timișoara prin

decizia civilă nr. 355 din 20 octombrie 2004 a declinat competența de

soluționare a contestației la executare formulată de

creditoarea urmăritoare Banca

Românească SA, sucursala Timișoara, împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria

Arad, în favoarea aceleiași judecătorii.

În motivare, instanța de apel a

arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 399 C. proc. civ. potrivit

cărora în executarea silită, împotriva executării însăși, împotriva oricărui

act de executare precum și în cazul în care organul de executare refuză să

îndeplinească un act de executare se poate face contestație, că în această fază

procesuală, executarea silită, este instituită o cotă de atac specială,

derogându-se de la prevederile generale, și ca atare a calificat calea de atac

a apelului ca fiind o contestație la executare și care potrivit art. 400 C.

proc. civ. se soluționează de către instanța de executare, adică Judecătoria

Arad.

Judecătoria Arad prin sentința

civilă nr. 491 din 31 ianuarie 2005 a declinat competența de soluționare a

cererii de apel formulată de

creditoarea urmăritoare Banca Românească SA, sucursala

Timișoara, în favoarea Curții de Apel Timișoara, a constatat conflictul negativ

de competență și a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție cauza spre

soluționare.

În motivare instanța a reținut că

recalificarea căii de atac este o încălcare a principiului disponibilității, că

potrivit art. 291 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile pronunțate în judecătorie

în primă instanță sunt supuse apelului la curtea de apel dacă prin lege nu se

prevede altfel.

Competența de soluționare a apelului

se va stabili în favoarea Curții de Apel Timișoara.

În procedura

de validare a popririi, ce are loc în fața instanței, părțile sunt citate, are

loc o adevărată dezbatere, astfel că hotărârea de validare a popririi

pronunțată deci în procedura contencioasă, constituie titlu executoriu pentru

creditorul poprit față de terțul poprit, acesta din urmă devenind astfel

debitorul direct al creditorului poprit.

În atare

situație, aplicabile sunt dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ.

potrivit cărora hotărârile judecătorești pronunțate de judecătorie în primă

instanță sunt supuse apelului la curtea de apel.

Față de cele

arătate, se va stabili competența soluționării apelului în favoarea Curții de

Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește

competența de soluționare a apelului declarat de Banca Românească SA, sucursala

Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 2836 din 27 mai 2004 a Judecătoriei

Arad, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

6 iunie

2005.