ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4923/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2836 din 27 mai 2004 Judecătoria Arad a respins cererea de validare a popririi, formulată de creditoarea urmăritoare Banca Românească SA, sucursala Timișoara, în contradictoriu cu terțul poprit SC U. SRL și debitorul urmărit SC E.M.J. LTD SRL, până la concurența sumei de 12.058.759.558,65 lei în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de credit bancar nr. 30030131/2003 și respectiv 30030156/2003. Hotărârea a fost dată cu apel în 15 zile de la comunicare. Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 355 din 20 octombrie 2004 a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de creditoarea urmăritoare Banca Românească SA, sucursala Timișoara, împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Arad, în favoarea aceleiași judecătorii.

În motivare, instanța de apel a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 399 C. proc. civ. potrivit cărora în executarea silită, împotriva executării însăși, împotriva oricărui act de executare precum și în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare se poate face contestație, că în această fază procesuală, executarea silită, este instituită o cotă de atac specială, derogându-se de la prevederile generale, și ca atare a calificat calea de atac a apelului ca fiind o contestație la executare și care potrivit art. 400 C. proc. civ. se soluționează de către instanța de executare, adică Judecătoria Arad.

Judecătoria Arad prin sentința civilă nr. 491 din 31 ianuarie 2005 a declinat competența de soluționare a cererii de apel formulată de creditoarea urmăritoare Banca Românească SA, sucursala Timișoara, în favoarea Curții de Apel Timișoara, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție cauza spre soluționare. În motivare instanța a reținut că recalificarea căii de atac este o încălcare a principiului disponibilității, că potrivit art. 291 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile pronunțate în judecătorie în primă instanță sunt supuse apelului la curtea de apel dacă prin lege nu se prevede altfel. Competența de soluționare a apelului se va stabili în favoarea Curții de Apel Timișoara.

În procedura de validare a popririi, ce are loc în fața instanței, părțile sunt citate, are loc o adevărată dezbatere, astfel că hotărârea de validare a popririi pronunțată deci în procedura contencioasă, constituie titlu executoriu pentru creditorul poprit față de terțul poprit, acesta din urmă devenind astfel debitorul direct al creditorului poprit. În atare situație, aplicabile sunt dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârile judecătorești pronunțate de judecătorie în primă instanță sunt supuse apelului la curtea de apel. Față de cele arătate, se va stabili competența soluționării apelului în favoarea Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a apelului declarat de Banca Românească SA, sucursala Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 2836 din 27 mai 2004 a Judecătoriei Arad, în favoarea Curții de Apel Timișoara. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2005.