ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7260/2011

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra conflictului negativ de competență de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Arad, la 2 august 2011, executorul bancar M.D.I. a solicitat

încuviințarea executării silite a titlului executoriu, reprezentat de

contractul de credit din 8 mai 2007 împotriva debitoarei D.Ș., la cererea

creditoarei P.B.R. SA.

Prin Încheierea nr.

2937 pronunțată la data de 4 august 2011, Judecătoria Arad și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3

București.

Pentru a se

dezînvesti, instanța a avut în vedere faptul că domiciliul debitoarei este în

raza Judecătoriei sectorului 3 București. S-a cerut încuviințarea executării

silite în formele prevăzute de lege, din actele depuse la dosar nerezultând că

locul încheierii plății, s-ar afla pe raza Judecătoriei Arad.

S-a reținut de

Judecătoria Arad că, potrivit art. 373

1

C. proc. civ., "cererea

de executare silită, însoțită de titlul executoriu se depune la executorul

judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel."

Instanța de executare

este definită de art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind "judecătoria

în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor când legea

dispune altfel".

Cererea a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, la data de 20 august

2011.

Această din urmă

instanță, prin încheierea pronunțată la data de 26 august 2011, la rându-i, a

admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei sectorul 3 București,

s-a dezînvestit și a trimis cererea spre competentă soluționare, Judecătoriei

Arad.

Pentru a pronunța

dezînvestirea sa, Judecătoria sectorului 3 București a reținut că, potrivit

prevederilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție urmează să se facă executarea, stabilirea

acesteia fiind posibilă doar în funcție de forma de executare în care procedura

de urmărire silită se va concretiza.

S-a apreciat că, în

procedura de încuviințare a executării silite este necesar a se face exclusiv

dovada condițiilor impuse de lege, în această fază nefiind posibilă decât o

verificare cu caracter generic, cu scopul simplificării procedurii de

executare, în sensul obținerii încuviințării la toate instanțele în a căror

rază s-ar desfășura executarea.

Conform art. 22 (3)

C. proc. civ., a constatat intervenit conflictul negativ de competență și, pe

cale de consecință, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pentru a pronunța regulatorul de competență.

Învestită a pronunța

regulatorul de competență, instanța supremă va stabili în favoarea Judecătoriei

sectorului 3 București, competența de soluționare a cererii, pentru

considerentele ce succed:

Potrivit prevederilor

art. 373 alin. (2) din același cod, instanța de executare este definită ca

fiind judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara

cazurilor în care legea dispune altfel, aceasta fiind competentă, conform alin.

(3) al aceluiași articol, să soluționeze și cererile de încuviințare a

executării silite.

În speță, creditoarea

P.B.R. SA a solicitat executarea silită asupra bunurilor aflate în Arad, dar nu

a rezultat din actele depuse la dosar, că aceasta ar avea bunuri imobile în

Arad.

Ca atare, se va

constata că în lipsa oricăror dovezi în sensul existenței unor bunuri

urmăribile în circumscripția instanței inițial învestite, se prezumă că aceste

bunuri ale debitorului se află la domiciliul său, respectiv în București

sectorul 3.

Așa fiind, față de

considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va stabili că, în speță, competența

soluționării cererii de încuviințare a executării silite revine Judecătoriei

sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2011.