ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7260/2011

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, la 2 august 2011, executorul bancar M.D.I. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu, reprezentat de contractul de credit din 8 mai 2007 împotriva debitoarei D.Ș., la cererea creditoarei P.B.R. SA. Prin Încheierea nr. 2937 pronunțată la data de 4 august 2011, Judecătoria Arad și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Pentru a se dezînvesti, instanța a avut în vedere faptul că domiciliul debitoarei este în raza Judecătoriei sectorului 3 București.

S-a cerut încuviințarea executării silite în formele prevăzute de lege, din actele depuse la dosar nerezultând că locul încheierii plății, s-ar afla pe raza Judecătoriei Arad. S-a reținut de Judecătoria Arad că, potrivit art. 373 1 C. proc. civ., "cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel." Instanța de executare este definită de art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind "judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor când legea dispune altfel". Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, la data de 20 august 2011. Această din urmă instanță, prin încheierea pronunțată la data de 26 august 2011, la rându-i, a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei sectorul 3 București, s-a dezînvestit și a trimis cererea spre competentă soluționare, Judecătoriei Arad.

Pentru a pronunța dezînvestirea sa, Judecătoria sectorului 3 București a reținut că, potrivit prevederilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție urmează să se facă executarea, stabilirea acesteia fiind posibilă doar în funcție de forma de executare în care procedura de urmărire silită se va concretiza. S-a apreciat că, în procedura de încuviințare a executării silite este necesar a se face exclusiv dovada condițiilor impuse de lege, în această fază nefiind posibilă decât o verificare cu caracter generic, cu scopul simplificării procedurii de executare, în sensul obținerii încuviințării la toate instanțele în a căror rază s-ar desfășura executarea.

Conform art. 22 (3) C. proc. civ., a constatat intervenit conflictul negativ de competență și, pe cale de consecință, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a pronunța regulatorul de competență. Învestită a pronunța regulatorul de competență, instanța supremă va stabili în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, competența de soluționare a cererii, pentru considerentele ce succed: Potrivit prevederilor art. 373 alin. (2) din același cod, instanța de executare este definită ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, aceasta fiind competentă, conform alin. (3) al aceluiași articol, să soluționeze și cererile de încuviințare a executării silite.

În speță, creditoarea P.B.R. SA a solicitat executarea silită asupra bunurilor aflate în Arad, dar nu a rezultat din actele depuse la dosar, că aceasta ar avea bunuri imobile în Arad. Ca atare, se va constata că în lipsa oricăror dovezi în sensul existenței unor bunuri urmăribile în circumscripția instanței inițial învestite, se prezumă că aceste bunuri ale debitorului se află la domiciliul său, respectiv în București sectorul 3. Așa fiind, față de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va stabili că, în speță, competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite revine Judecătoriei sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.