ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7350/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 2946 din 4 august 2011,

Judecătoria Arad a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3

București.

Pentru a hotărî

astfel, această instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 373

1

C. proc. civ., încuviințarea executării silite se dispune de către instanța de

executare care este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Prin încheierea din

Camera de Consiliu din data de 26 august 2011, Judecătoria sectorului 3

București și-a declinat, la rândul său, competența teritorială în favoarea

Judecătoriei Arad și, constatând intervenit conflict negativ de competență, a

înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

În considerentele

sentinței, Judecătoria sectorului 3 București a reținut că, atâta timp cât

creditoarea a cerut încuviințarea executării silite asupra bunurilor de pe raza

orașului Arad, instanța de executare competentă să se pronunțe pe cererea de

încuviințare a executării silite este Judecătoria Arad, iar nu cea de la

domiciliul debitorului neputându-se susține că între instanța în a cărei

circumscripție se află bunurile debitorului și instanța în a cărei

circumscripție se află domiciliul debitorului ar exista întotdeauna identitate.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

constată următoarele:

În raport de obiectul

cererii deduse judecății (încuviințare executare silită) și data sesizării

instanței (2 august 2011) norma de competență aplicabilă în speță este cea

cuprinsă în art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit textului

menționat „-… executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de

către instanța de executare”.

Calificarea instanței

de executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca

fiind „judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea

nu prevede altfel”.

Rezultă că locul

executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de

executare, instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare și a

cererilor de încuviințare a executării silite.

Or, acest criteriu

are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea, în cazul

urmăririi bunurilor, locul situării acestora (art. 373 alin. (1) C. proc.

civ.), iar în cazul popririi, locul de la domiciliul sau sediul debitorului ori

locul terțului poprit (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).

În speță, în absența

indicării de către creditoare a locului unde se află bunurile debitorului

asupra cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi la locul

debitorului.

De asemenea, în

absența indicării domiciliului sau sediul vreunui terț poprit, tot domiciliul

debitorului rămâne criteriul de determinare a instanței de executare, în caz de

poprire.

În aceste condiții,

urmează a se reține că judecătoria de la domiciliul debitorului este instanța

de executare, respectiv Judecătoria sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2011.