ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7350/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 2946 din 4 august 2011, Judecătoria Arad a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 373 1 C. proc. civ., încuviințarea executării silite se dispune de către instanța de executare care este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 26 august 2011, Judecătoria sectorului 3 București și-a declinat, la rândul său, competența teritorială în favoarea Judecătoriei Arad și, constatând intervenit conflict negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În considerentele sentinței, Judecătoria sectorului 3 București a reținut că, atâta timp cât creditoarea a cerut încuviințarea executării silite asupra bunurilor de pe raza orașului Arad, instanța de executare competentă să se pronunțe pe cererea de încuviințare a executării silite este Judecătoria Arad, iar nu cea de la domiciliul debitorului neputându-se susține că între instanța în a cărei circumscripție se află bunurile debitorului și instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului ar exista întotdeauna identitate. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: În raport de obiectul cererii deduse judecății (încuviințare executare silită) și data sesizării instanței (2 august 2011) norma de competență aplicabilă în speță este cea cuprinsă în art. 373 1 alin. (1) C. proc.

civ. Potrivit textului menționat „-… executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare”. Calificarea instanței de executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind „judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel”. Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare, instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare și a cererilor de încuviințare a executării silite. Or, acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea, în cazul urmăririi bunurilor, locul situării acestora (art. 373 alin. (1) C. proc.

civ.), iar în cazul popririi, locul de la domiciliul sau sediul debitorului ori locul terțului poprit (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.). În speță, în absența indicării de către creditoare a locului unde se află bunurile debitorului asupra cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi la locul debitorului. De asemenea, în absența indicării domiciliului sau sediul vreunui terț poprit, tot domiciliul debitorului rămâne criteriul de determinare a instanței de executare, în caz de poprire. În aceste condiții, urmează a se reține că judecătoria de la domiciliul debitorului este instanța de executare, respectiv Judecătoria sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.