ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1336/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C.L.împotriva deciziei nr.3/C din 14 ianuarie 2002 a Curții de Apel Constanța – secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă S.C.L., personal și intimatul pârât T.L.C., personal și asistat de avocatul M.A. A lipsit intimata pârâtă S.L.A. Procedura completă. Recursul a fost timbrat legal (fila 2 și fila 3 verso din dosar). Instanța constată că pricina este în stare de judecată și dă cuvântul părților prezente cu privire la recurs. Recurenta S.C.L.solicită admiterea recursului pentru motivele scrise din dosar. Avocatul M.A pentru intimatul T.L.C., solicită respingerea recursului, cu acordarea cheltuielilor de judecată. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: T.L.C.

a chemat în judecată pe S.C.L.și S.L.A pentru a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în Constanța, str.Poporului nr.45, compus din teren în suprafață de 294 m.p. și o construcție cu 7 camere și dependințe, dobândit de la părți în cote de câte 1/3, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2009/8.06.1993 de Notariatul de stat al județului Constanța. Reclamantul a mai cerut atribuirea imobilului în natură. În cauză a intervenit atât în interes propriu cât și în interesul pârâtei S.C.L., tatăl acesteia S.I.prin curator B.I.N., cerere de intervenție admisă în principiu prin încheierea din 7.03.2000 a Tribunalului Constanța, secția civilă. La 10.04.2001 intervenientul a decedat.

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr.347/5.06.2001 a admis acțiunea reclamantului și a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în Constanța, str.Poporului nr.45 – construcție cu 7 camere și dependințe și teren de 291 m.p. – prin formare și atribuire de loturi conform planului de situație anexă la suplimentul raportului de contraexpertiză efectuat de ing.B.D., B.E.și C. C. Pentru egalizarea valorică a loturilor a fost obligată pârâta S.C.L.la plata sumei de 266.054 lei cu titlu de sultă către reclamant și la 17.028.010 lei către pârâta S.L.A. S-a respins cererea de intervenție formulată de S.I.ca rămasă fără obiect. În motivarea soluției instanța a reținut că imobilul în litigiu putea fi împărțit în natură, că reclamantul nu avea o locuință personală iar pârâta S.C.L.ocupă integral imobilul, de vreme îndelungată.

Împotriva menționatei sentințe a declarat apel pârâta S.C.L.susținând în esență că era îndrituită să-i fie atribuit în exclusivitate imobilul pentru că era singura dintre coindivizari care îl locuia și nu avea posibilități materiale să-și dobândrească o altă locuință în timp ce reclamantul ocupa un apartament proprietatea soției sale, iar pârâta S.L.A, sora apelantei, domicilia în municipiul Dej într-o construcție proprietate personală. A mai precizat că imobilul a fost edificat ca o singură unitate locativă tip vagon și deci dispunea de un singur rând de dependințe iar divizarea lui în mai multe locuințe implica lucrări de reamenajare cum ar fi cele privind accesul la căminul de canalizare și alimentare cu apă aspect evidențiat în suplimentul la raportul de contraexpertiză.

De asemenea, a invederat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la ieșirea forțată din indiviziune pentru lucrările de reamenajare ce se impun privind obligativitatea asigurării accesului la căminele de canalizare și de alimentare cu apă, respectiv în sarcina căruia dintre coindivizari revin. Apelanta a arătat că în cazul în care nu i se va atribui integral imobilul, acceptă loturile stabilite. Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr.3/C/14.01.2001, a respins ca nefondat apelul cu motivare că în raport de probele administrate imobilul era comod partajabil în natură, iar faptul că apelanta pârâtă locuia imobilul a determinat instanța să-i atribuie lotul asupra căruia și-a exprimat opțiunea și pe care înțelege să-l păstreze, opinie exprimată în subsidiar în motivele de apel.

În ceea ce privește utilitățile imobilului, instanța a reținut că acestea seaflă pe lotul apelantei și nu pe cel al intimaților care nu au declarat apel, nefiind în acest fel prejudiciată, în condițiile unor unități distincte atribuite conform probelor administrate. În contra acestei decizii a declarat recurs S.C.L.invocând motivul de casare prev.de art.304 pct.7 C.proc.civ. Recurenta a susținut în esență că având în vedere configurația imobilului în discuție - construcție tip vagon în formă de U cu un singur rând de dependințe -, acesta nu era comod partajabil în natură aspect evidențiat și în suplimentul la raportul de contraexpertiză a celor trei experți unde se menționează expres că față de situația existentă în teren pentru orice variantă de lotizare nu se poate obține o unitate locativă de sine stătătoare.

De asemenea, expertizele au evidențiat că nu era posibilă rezolvarea în tot a indiviziunii în ceea ce privește branșamentul electric cât și racordurile de alimentare cu apă și canalizare. Astfel din planul de situație apare cu claritate că branșamentul electric este în lotul coindivizarului T.L., iar căminul de canalizare în lotul L. A. S., ceea ce obliga instanțele să se pronunțe cu privire la ieșirea forțată din indiviziune, lucrările de reamenajare ce se impun privind obligativitatea asigurării accesului la căminele de canalizare și de alimentare cu apă și în sarcina cui revin aceste obligații. Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2009/8.06.1993 de Notariatul de stat județean Constanța a rezultat că vânzătoarea S.M.a înstrăinat fiicelor sale S.L.A, căsătorită cu G.V.și respectiv S.C.L.ca și lui T.L.C.

în cote egale și în indiviziune (câte 1/3) imobilul situat în Constanța, str.Poporului nr.45 compus dintr-un teren în suprafață de 294 m.p. și o locuință având 7 camere și dependințe, două magazii și un magazin, cu vecinătățile precizate în art. Printr-o clauză distinctă, vânzătoarea și-a rezervat dreptul de a locui în două camere ale imobilului cu acces la dependințe nelimitat, împreună cu soțul ei S.I.în favoarea căruia a constituit un drept de habitație (f.65 dos.nr.931/1999). Ulterior, atât vânzătoarea cât și soțul acesteia S.I., intervenient în cauză, au decedat. Prin încheierea din 2.XI.1999 Tribunalul Constanța a pus în discuție introducerea în cauză a lui S.G.V., soțul coindivizarei S.C.L., avându-se în vedere că aceasta a achiziționat cota de 1/3 din imobil în timpul căsătoriei (f.10 dos.nr.5519/1999).

La dosar s-a depus certificatul de deces seria DM nr.186356/1998, care atestă că S.G.V.a încetat din viață la 1.08.1998 (f.31 dos.nr.5519/1999) iar în ceea ce o privește pe fiica acestuia S.G.L., prin declarația autentificată sub nr.4336/25.XI.1999, a confirmat că nu a acceptat expres sau tacit succesiunea tatălui său. Prin întâmpinare, pârâta S.L.A a invederat că datorită configurației construcției – stil vagon cu un singur rând de dependințe – partajarea în natură a imobilului nu era posibilă și a propus atribuirea acestuia coindivizarei S.C.L.care îl și locuia efectiv. În subsidiar, pârâta a sugerat adoptarea lotizării propuse prin expertiza tehnică efectuată la judecătorie într-un prim ciclu procesual și o anumită modalitate de atribuire a loturilor (f.9 dos.nr.5519/1999).

De asemenea a solicitat o nouă expertiză tehnică. Art.728 C.proc.civ. statuează că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar art.741 (2) din același cod prevede că la formarea și compunerea loturilor se va urmări ca fiecare parte pe cât se poate să primească aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare. Totuși trebuie evitată pe cât posibil îmbunătățirea peste măsură a imobilelor. În lumina acestor principii și din examinarea expertizelor tehnice efectuate în cauză a rezultat că instanțele au cerut experților ca ieșirea din indiviziune să se efectueze exclusiv prin formare de loturi în natură (f.16 dos.nr.7096/1997, f.20 dos.nr.931/1999, f.108 dos.nr.5519/1999).

Nu exista nici un obiectiv care să elucideze aspectul invederat de pârâte potrivit căruia partajarea în natură a imobilului nu s-ar putea face comod datorită configurației specifice a construcției, a lipsei dependințelor care să asigure o normală utilizare a loturilor și al amplasării branșamentului electric, a racordurilor de alimentare cu apă și canalizare. De altfel, în legătură cu aceste aspecte expertiza efectuată de un colectiv de trei experți a semnalat că în locuința a cărei partajare s-a cerut existau 2 contoare electrice (f.110 dos.nr.5514/1999) iar schița anexă (f.117 dos.nr.5519/1999) atestă că datorită acestui fapt lotul nr.3 nu avea branșament electric. De asemnea, s-a invederat că imobilul nu este racordat la rețeaua de alimentare cu apă și de canalizare existând un robinet de apă care funcționează în curte, un cămin de alimentare cu apă și un cămin de canalizare, dar conductele aferente acestora (care alimentau WC-ul 14) erau dezafectate.

În fine, imobilul este dotat doar cu două WC-uri, unul dintre acestea notat pe schița cu nr.9 având lipsă tavanul. În consecință, lotul nr.1 apare lipsit de orice fel de dependință de acest tip (f.117 dos.nr.5519/1999). Concluzionând experții au precizat că indiferent de modul de atribuire a loturilor părțile au obligația de a-și asigura reciproc accesul la sursa de apă, canalizare și energie electrică sau în vederea racordării, urmând a-și monta contoare separate. Din cele expuse rezultă că lotizarea însușită de instanțe nu este în măsură să asigure existența a trei unități locative funcționale și prin urmare este contrară principiilor înscrise în art.741 (2) C.civ. Față de cele ce preced în cauză se impune completarea expertizei tehnice cu un nou obiectiv care să ateste dacă partajarea în natură a imobilului în raport de aspectele invederate de pârâte era posibilă în acord și cu disp.art.741 (2) C.proc.civ.

De asemenea, raportat la lotizarea propusă, expertiza urmează a preciza și lucrările ce trebuiau efectuate pentru a face funcțional fiecare lot, costurile acestora și organele abilitate a le autoriza. Numai după elucidarea acestor aspecte cât și a celor vizând eventuala existență a unei indiviziuni forțate pentru branșamentul electric, racordurile de alimentare cu apă și canalizare, ori dimpotrivă separarea acestora situație în care se impune specificarea lucrărilor de executat, costul lor și în sarcina cui revin, instanțele pot decide în cunoștință de cauză și cu privire la modalitatea de ieșire din indiviziune. Față de cele ce preced recursul urmează a fi admis, a casa hotărârile atacate și conf.

art.725 (2) C.proc.civ. și a trimite pricina la Judecătoria Constanța pentru soluționarea pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.C.L.împotriva deciziei nr.3/C din 14 ianuarie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința nr.347 din 5 iunie 2001 a Tribunalului Constanța – secția civilă și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Judecătoria Constanța, ca instanță de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.