ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1336/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de pârâta S.C.L.împotriva deciziei nr.3/C din 14

ianuarie 2002 a Curții de Apel

Constanța

– secția civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat recurenta pârâtă S.C.L., personal și intimatul pârât

T.L.C., personal și asistat de avocatul M.A. A lipsit intimata pârâtă S.L.A.

Procedura

completă.

Recursul a

fost timbrat legal (fila 2 și fila 3 verso din dosar).

Instanța

constată că pricina este în stare de judecată și dă cuvântul părților prezente

cu privire la recurs.

Recurenta

S.C.L.solicită admiterea recursului pentru motivele scrise din dosar.

Avocatul

M.A pentru intimatul T.L.C., solicită respingerea recursului, cu acordarea

cheltuielilor de judecată.

C U R T E A

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

T.L.C. a chemat în judecată pe S.C.L.și S.L.A pentru

a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în

Constanța, str.Poporului nr.45, compus din teren în suprafață de 294 m.p. și o

construcție cu 7 camere și dependințe, dobândit de la părți în cote de câte

1/3, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2009/8.06.1993 de

Notariatul de stat al județului Constanța.

Reclamantul a mai cerut atribuirea imobilului în

natură.

În cauză a intervenit atât în interes propriu cât și

în interesul pârâtei S.C.L., tatăl acesteia S.I.prin curator B.I.N., cerere de

intervenție admisă în principiu prin încheierea din 7.03.2000 a Tribunalului

Constanța, secția civilă. La 10.04.2001 intervenientul a decedat.

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința

nr.347/5.06.2001 a admis acțiunea reclamantului și a dispus ieșirea din

indiviziune cu privire la imobilul situat în Constanța, str.Poporului nr.45 –

construcție cu 7 camere și dependințe și teren de 291 m.p. – prin formare și

atribuire de loturi conform planului de situație anexă la suplimentul

raportului de contraexpertiză efectuat de ing.B.D., B.E.și C. C.

Pentru egalizarea valorică a loturilor a fost

obligată pârâta S.C.L.la plata sumei de 266.054 lei cu titlu de sultă către

reclamant și la 17.028.010 lei către pârâta S.L.A.

S-a respins cererea de intervenție formulată de

S.I.ca rămasă fără obiect.

În motivarea soluției instanța a reținut că imobilul

în litigiu putea fi împărțit în natură, că reclamantul nu avea o locuință

personală iar pârâta S.C.L.ocupă integral imobilul, de vreme îndelungată.

Împotriva menționatei sentințe a declarat apel

pârâta S.C.L.susținând în esență că era îndrituită să-i fie atribuit în

exclusivitate imobilul pentru că era singura dintre coindivizari care îl locuia

și nu avea posibilități materiale să-și dobândrească o altă locuință în timp ce

reclamantul ocupa un apartament proprietatea soției sale, iar pârâta S.L.A,

sora apelantei, domicilia în municipiul Dej într-o construcție proprietate

personală.

A mai precizat că imobilul a fost edificat ca o

singură unitate locativă tip vagon și deci dispunea de un singur rând de

dependințe iar divizarea lui în mai multe locuințe implica lucrări de

reamenajare cum ar fi cele privind accesul la căminul de canalizare și

alimentare cu apă aspect evidențiat în suplimentul la raportul de

contraexpertiză. De asemenea, a invederat că instanța nu s-a pronunțat cu

privire la ieșirea forțată din indiviziune pentru lucrările de reamenajare ce

se impun privind obligativitatea asigurării accesului la căminele de canalizare

și de alimentare cu apă, respectiv în sarcina căruia dintre coindivizari revin.

Apelanta a arătat că în cazul în care nu i se va atribui integral imobilul,

acceptă loturile stabilite.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin

decizia nr.3/C/14.01.2001, a respins ca nefondat apelul cu motivare că în

raport de probele administrate imobilul era comod partajabil în natură, iar

faptul că apelanta pârâtă locuia imobilul a determinat instanța să-i atribuie

lotul asupra căruia și-a exprimat opțiunea și pe care înțelege să-l păstreze,

opinie exprimată în subsidiar în motivele de apel.

În ceea ce privește utilitățile imobilului, instanța

a reținut că acestea seaflă pe lotul apelantei și nu pe cel al intimaților care

nu au declarat apel, nefiind în acest fel prejudiciată, în condițiile unor

unități distincte atribuite conform probelor administrate.

În contra acestei decizii a declarat recurs

S.C.L.invocând motivul de casare prev.de art.304 pct.7 C.proc.civ.

Recurenta a susținut în esență că având în vedere

configurația imobilului în discuție - construcție tip vagon în formă de U cu un

singur rând de dependințe -, acesta nu era comod partajabil în natură aspect

evidențiat și în suplimentul la raportul de contraexpertiză a celor trei

experți unde se menționează expres că față de situația existentă în teren

pentru orice variantă de lotizare nu se poate obține o unitate locativă de sine

stătătoare.

De asemenea, expertizele au evidențiat că nu era

posibilă rezolvarea în tot a indiviziunii în ceea ce privește branșamentul

electric cât și racordurile de alimentare cu apă și canalizare. Astfel din

planul de situație apare cu claritate că branșamentul electric este în lotul

coindivizarului T.L., iar căminul de canalizare în lotul L. A. S., ceea ce

obliga instanțele să se pronunțe cu privire la ieșirea forțată din indiviziune,

lucrările de reamenajare ce se impun privind obligativitatea asigurării

accesului la căminele de canalizare și de alimentare cu apă și în sarcina cui

revin aceste obligații.

Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta

în continuare.

Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr.2009/8.06.1993 de Notariatul de stat județean Constanța a rezultat că

vânzătoarea S.M.a înstrăinat fiicelor sale S.L.A, căsătorită cu G.V.și

respectiv S.C.L.ca și lui T.L.C. în cote egale și în indiviziune (câte 1/3)

imobilul situat în Constanța, str.Poporului nr.45 compus dintr-un teren în

suprafață de 294 m.p. și o locuință având 7 camere și dependințe, două magazii

și un magazin, cu vecinătățile precizate în art.

Printr-o clauză distinctă, vânzătoarea și-a rezervat

dreptul de a locui în două camere ale imobilului cu acces la dependințe

nelimitat, împreună cu soțul ei S.I.în favoarea căruia a constituit un drept de

habitație (f.65 dos.nr.931/1999).

Ulterior, atât vânzătoarea cât și soțul acesteia

S.I., intervenient în cauză, au decedat.

Prin încheierea din 2.XI.1999 Tribunalul Constanța a

pus în discuție introducerea în cauză a lui S.G.V., soțul coindivizarei S.C.L.,

avându-se în vedere că aceasta a achiziționat cota de 1/3 din imobil în timpul

căsătoriei (f.10 dos.nr.5519/1999). La dosar s-a depus certificatul de deces

seria DM nr.186356/1998, care atestă că S.G.V.a încetat din viață la 1.08.1998

(f.31 dos.nr.5519/1999) iar în ceea ce o privește pe fiica acestuia S.G.L.,

prin declarația autentificată sub nr.4336/25.XI.1999, a confirmat că nu a

acceptat expres sau tacit succesiunea tatălui său.

Prin întâmpinare, pârâta S.L.A a invederat că datorită

configurației construcției – stil vagon cu un singur rând de dependințe –

partajarea în natură a imobilului nu era posibilă și a propus atribuirea

acestuia coindivizarei S.C.L.care îl și locuia efectiv. În subsidiar, pârâta a

sugerat adoptarea lotizării propuse prin expertiza tehnică efectuată la

judecătorie într-un prim ciclu procesual și o anumită modalitate de atribuire a

loturilor (f.9 dos.nr.5519/1999). De asemenea a solicitat o nouă expertiză

tehnică.

Art.728 C.proc.civ. statuează că nimeni nu poate fi

obligat a rămâne în indiviziune, iar art.741

(2)

din același cod

prevede că la formarea și compunerea loturilor se va urmări ca fiecare parte pe

cât se poate să primească aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi

sau de creanțe de aceeași natură și valoare. Totuși trebuie evitată pe cât

posibil îmbunătățirea peste măsură a imobilelor.

În lumina acestor principii și din examinarea

expertizelor tehnice efectuate în cauză a rezultat că instanțele au cerut

experților ca ieșirea din indiviziune să se efectueze exclusiv prin formare de

loturi în natură (f.16 dos.nr.7096/1997, f.20 dos.nr.931/1999, f.108

dos.nr.5519/1999). Nu exista nici un obiectiv care să elucideze aspectul

invederat de pârâte potrivit căruia partajarea în natură a imobilului nu s-ar

putea face comod datorită configurației specifice a construcției, a lipsei

dependințelor care să asigure o normală utilizare a loturilor și al amplasării

branșamentului electric, a racordurilor de alimentare cu apă și canalizare.

De altfel, în legătură cu aceste aspecte expertiza

efectuată de un colectiv de trei experți a semnalat că în locuința a cărei

partajare s-a cerut existau 2 contoare electrice (f.110 dos.nr.5514/1999) iar

schița anexă (f.117 dos.nr.5519/1999) atestă că datorită acestui fapt lotul

nr.3 nu avea branșament electric. De asemnea, s-a invederat că imobilul nu este

racordat la rețeaua de alimentare cu apă și de canalizare existând un robinet

de apă care funcționează în curte, un cămin de alimentare cu apă și un cămin de

canalizare, dar conductele aferente acestora (care alimentau WC-ul 14) erau

dezafectate. În fine, imobilul este dotat doar cu două WC-uri, unul dintre

acestea notat pe schița cu nr.9 având lipsă tavanul. În consecință, lotul nr.1

apare lipsit de orice fel de dependință de acest tip (f.117 dos.nr.5519/1999).

Concluzionând experții au precizat că indiferent de

modul de atribuire a loturilor părțile au obligația de a-și asigura reciproc

accesul la sursa de apă, canalizare și energie electrică sau în vederea

racordării, urmând a-și monta contoare separate.

Din cele expuse rezultă că lotizarea însușită de

instanțe nu este în măsură să asigure existența a trei unități locative

funcționale și prin urmare este contrară principiilor înscrise în art.741 (2)

C.civ.

Față de cele ce preced în cauză se impune

completarea expertizei tehnice cu un nou obiectiv care să ateste dacă

partajarea în natură a imobilului în raport de aspectele invederate de pârâte

era posibilă în acord și cu disp.art.741 (2) C.proc.civ. De asemenea, raportat

la lotizarea propusă, expertiza urmează a preciza și lucrările ce trebuiau

efectuate pentru a face funcțional fiecare lot, costurile acestora și organele

abilitate a le autoriza.

Numai după elucidarea acestor aspecte cât și a celor

vizând eventuala existență a unei indiviziuni forțate pentru branșamentul

electric, racordurile de alimentare cu apă și canalizare, ori dimpotrivă

separarea acestora situație în care se impune specificarea lucrărilor de

executat, costul lor și în sarcina cui revin, instanțele pot decide în

cunoștință de cauză și cu privire la modalitatea de ieșire din indiviziune.

Față de cele ce preced recursul urmează a fi admis,

a casa hotărârile atacate și conf. art.725 (2) C.proc.civ. și a trimite pricina

la Judecătoria Constanța pentru soluționarea pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta S.C.L.împotriva

deciziei nr.3/C din 14 ianuarie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și sentința nr.347

din 5 iunie 2001 a Tribunalului Constanța – secția civilă și trimite cauza,

spre competentă soluționare, la Judecătoria Constanța, ca instanță de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

aprilie 2003.