ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4388/2003

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 21 octombrie 2002 s-a înregistrat pe rolul

Curții Supreme de Justiție, recursul în anulare declarat de Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție în temeiul art. 330 pct.

2 C. proc. civ., împotriva sentinței civile nr. 15574 din 19 iunie 2001 a

Judecătoriei Cluj și a deciziei civile nr. 1344 din 16 noiembrie 2001 a

Tribunalului Cluj.

S-a susținut că hotărârile au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

Curtea constată următoarele:

Prin acțiune, reclamanta C.M. a chemat în

judecată Ministerul Apărării Naționale solicitând obligarea acestuia la plata

sumei de 91.649.930 lei cu dobânzile legale, reprezentând diferența ce trebuia

să fie achitată la trecerea în rezervă.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că

deși la data trecerii sale în rezervă avea dreptul la plata unei sume de bani

cu titlu de ajutor neimpozabil, nu a beneficiat integral de suma cuvenită,

fiind reținut impozit.

Prin sentința civilă nr. 15574 din 19 iunie 2001

a Judecătoriei Cluj s-a dispus admiterea acțiunii, pârâtul fiind obligat la

plata sumei de 91.649.930 lei, cu dobânda legală aferentă reprezentând rata

scontului practicată de B.N.R. diminuată cu 20 %, de la data de 07.02.2001 și

până la achitarea integrală, cu cheltuieli de judecată.

A fost admisă cererea de chemare în garanție a

Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtul Ministerul Apărării

Naționale.

S-a reținut că, potrivit art. 5 alin. (1) lit.

a) din O.G. nr. 73/1999, nu sunt venituri impozabile și nu se impozitează

ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin – cu destinație specială,

acordate din bugetul de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și

alte fonduri publice, iar în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 23

lit. b) și art. 6 din același act normativ.

S-a mai arătat că prevederile O.U.G. nr.

136/2000, prin care este reglementat modul de stabilire a plăților

compensatorii și ajutoarelor care se acordă cadrelor militare trecute în

rezervă, începând cu data de 22 septembrie 2000, nu se pot aplica în cazul

reclamantei.

Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 1344

din 16 noiembrie 2001, a admis recursul declarat de Ministerul Apărării

Naționale și Ministerul Finanțelor Publice, a modificat sentința și a obligat

pârâtul la plata sumei de 41.854.124 lei cu titlu de impozit reținut nelegal,

cu dobânda de 28 % pe an, reprezentând rata scontului practicată de B.N.R.,

aferentă sumei de 81.451.876 lei, pe perioada februarie 2001-29 iunie 2001 și

aferentă sumei de 41.854.124 lei, calculată de la 30.06.2001 până la achitarea

integrală a debitului; a fost admisă în parte cererea de chemare în garanție și

a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice la plata aceleiași sume către

Ministerul Apărării Naționale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

aplicabilitatea prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999

coroborate cu art. 5 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 73/1999, întrucât textul

art. 31 alin. (1) din actul normativ nu a fost abrogat prin art. 86 din O.G.

nr. 73/1999.

S-a mai considerat că dispozițiile art. 23 lit.

b din O.G. nr. 73/1999 se referă doar la acele drepturi de soldă, prime, alte

drepturi, care se plătesc lună de lună militarului angajat, ca echivalent al

muncii depuse.

Prin recursul în anulare promovat împotriva

acestor hotărâri, se susține în esență, că au fost încălcate dispozițiile art.

4, art. 6 și art. 23 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit,

ajutoarele acordate militarilor trecuți în rezervă ca urmare a nevoilor de

reducere și restructurare precum și acelora care trec direct în retragere cu

drept de pensie, fiind asimilate veniturilor salariale și ca atare, supuse

impozitării.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 4 lit. b) și art. 23

lit. b) din O.U.G. nr. 73/1999, în vigoare de la 1 ianuarie 2000 și aplicabilă,

conform art. 70, veniturilor realizate începând cu acea dată, sunt asimilate

salariilor în vederea impunerii, drepturile de soldă lunară, indemnizațiile,

primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate

potrivit legii. Cum drepturile bănești acordate cadrelor militare la trecerea

în rezervă sunt de natură salarială, ele urmează a se impozita conform legii.

În acest context, dispozițiile privind

neimpozitarea sumelor acordate conform art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr.

138/1999, au devenit inaplicabile de la 1 iunie 2000, data intrării în vigoare

a O.U.G. nr. 73/1999.

Pe de altă parte, scutirea de impozit pe venit

era prevăzută de art. 6 lit. f) din O.U.G. nr. 73/1999, pentru sumele

reprezentând plăți compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete

acordate cadrelor militare trecute în rezervă, precum și ajutoarele stabilite

în raport cu solda lunară netă, acordate la trecerea în rezervă sau direct la

retragerea cu drept de pensie.

În speță, reclamanta a fost trecută în rezervă,

după 31 martie 2000, conform art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995

privind Statutul cadrelor militare, acordându-i-se conform art. 31 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 138/1999, un ajutor de trecere în rezervă calculat în funcție

de solda lunară brută.

Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 330

3

combinat cu art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., recursul în anulare

urmează a fi admis, a se casa ambele hotărâri și, pe fond, a se respinge

acțiunea, dispunând, urmare cererii formulate în acest sens și restabilirea

situației anterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 1344 din 16 noiembrie 2001 a

Tribunalului Cluj, precum și sentința civilă nr.15.574 din 19 iunie 2001 a

Judecătoriei Cluj și respinge acțiunea formulată de reclamanta C.M.

Dispune restabilirea situației anterioare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  31 octombrie  2003.