ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2519/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2519/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Deliberând asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată, sub nr. 695 din 6 martie 2003, la Curtea de Apel Craiova, reclamanta SC M.G.M.T. SRL a formulat acțiune în anulare împotriva hotărârii arbitrale, pronunțate în dosarul nr. 6/2001 al Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Oltenia, susținând că, potrivit dispozițiilor art. 364 lit. f) C. proc. civ., hotărârea atacată trebuie desființată, întrucât tribunalul s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, respectiv, pe nulitatea contractului de asociere, pentru că nu ar fi fost respectate dispozițiile art. 251 C. com. și art. 1513 C. civ. În realitate, procentele de participare au fost stabilite având în vedere că SC D.C.
SRL își asumase mai multe obligații și trebuia să suporte cheltuieli mai mari. Se mai arată și că, în mod greșit, instanța a considerat lipsită de efecte juridice convenția din data de 22 octombrie 1999, încheiată între cele două societăți și prin care SC D.C. SRL recunoaște că datorează suma de 20.000 de mărci germane. Prin decizia civilă nr. 932 din 20 iunie 2000, Curtea de Apel Craiova a respins, ca tardiv formulată, acțiunea în anulare a reclamantei, reținând că termenul de exercitare a acțiunii în anulare se analizează în funcție de data depunerii acțiunii în anulare, întrucât dovada de comunicare din dosarul arbitral este nulă, purtând semnătura și parafa unei alte persoane juridice. Față de data de 4 decembrie 2001, când a fost înregistrată acțiunea în anulare, s-a considerat acțiunea ca tardivă, fiind introdusă peste termenul de o lună, prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc.
civ., având în vedere că aceasta a fost restituită pentru a fi depusă la Tribunalul Arbitral. Decizia a fost atacată cu recurs de către SC M.G.M.T. SRL, reclamantă în acțiunea arbitrală. Se susține că a fost depusă cererea în termen legal la Curtea de Apel Craiova și că, în mod eronat, aceasta a restituit-o, cu mențiunea că trebuie depusă la Tribunalul Dolj, iar această instanță i-a restituit, de asemenea, acțiunea pentru a o depune la Tribunalul Arbitral. Recurenta arată că data depunerii acțiunii, respectiv, a comunicării hotărârii arbitrale, este cea la care a fost depusă, inițial, acțiunea în anulare și aceasta pentru că acțiunea în anulare nu este o cale de atac echivalentă apelului, pentru a i se aplica dispozițiile art. 288 al.2 C. proc.
civ. Se mai arată că orice sancțiune procedurală este prevăzută expres și nu se pot extinde astfel de sancțiuni la alte cazuri fără o dispoziție distinctă. Din oficiu, instanța de recurs a invocat motivul de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., respectiv, nelegala constituire a completului. Se constată că instanța care a judecat acțiunea în anulare s-a constituit în complet format din trei judecători ca un complet de recurs. Acțiunea în anulare este o cale de atac sui generis, reglementată ca atare în dispozițiile speciale ale Codului de procedură civilă. Art. 365 alin. (1) C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a acțiunii în anulare ca revenind instanței judecătorești imediat superioare instanței care ar fi competente să judece litigiul în fond, în primă instanță în lipsa convenției arbitrale.
Pe de altă parte, hotărârea pronunțată în acțiunea în anulare poate fi atacată numai cu recurs, astfel cum prevăd dispozițiile art. 366 alin. (2) C. proc. civ. Având în vedere această configurație juridică a acțiunii în anulare, compunerea completului de judecată nu poate fi cel de trei judecători, ca în instanța de recurs, pentru că un recurs abia urmează a se judeca după pronunțarea hotărârii în acțiunea în anulare. Per a contrario, compunerea completului trebuie să fie aceea de doi judecători, tocmai având în vedere dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ. Pronunțând o hotărâre într-un complet de trei judecători, instanța, care a soluționat acțiunea în anulare, a încălcat normele imperative menționate, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 1 C. proc.
civ., va fi admis recursul, se va casa decizia și va fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite excepția invocată din oficiu. Admite recursul declarat de reclamanta SC M.G.M.T. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 932 din 20 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 mai 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.