ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2519/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2519/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Deliberând asupra recursului de
față:
Prin cererea înregistrată, sub nr. 695
din 6 martie 2003, la Curtea de Apel Craiova, reclamanta SC M.G.M.T. SRL a
formulat acțiune în anulare împotriva hotărârii arbitrale, pronunțate în
dosarul nr. 6/2001 al Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și
Industrie Oltenia, susținând că, potrivit dispozițiilor art. 364 lit. f) C.
proc. civ., hotărârea atacată trebuie desființată, întrucât tribunalul s-a
pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, respectiv, pe nulitatea contractului de
asociere, pentru că nu ar fi fost respectate dispozițiile art. 251 C. com. și art.
1513 C. civ.
În realitate, procentele de
participare au fost stabilite având în vedere că SC D.C. SRL își asumase mai
multe obligații și trebuia să suporte cheltuieli mai mari.
Se mai arată și că, în mod greșit,
instanța a considerat lipsită de efecte juridice convenția din data de 22
octombrie 1999, încheiată între cele două societăți și prin care SC D.C. SRL
recunoaște că datorează suma de 20.000 de mărci germane.
Prin decizia civilă nr. 932 din 20
iunie 2000, Curtea de Apel Craiova a respins, ca tardiv formulată, acțiunea în
anulare a reclamantei, reținând că termenul de exercitare a acțiunii în anulare
se analizează în funcție de data depunerii acțiunii în anulare, întrucât dovada
de comunicare din dosarul arbitral este nulă, purtând semnătura și parafa unei
alte persoane juridice.
Față de data de 4 decembrie 2001,
când a fost înregistrată acțiunea în anulare, s-a considerat acțiunea ca
tardivă, fiind introdusă peste termenul de o lună, prevăzut de art. 365 alin.
(2) C. proc. civ., având în vedere că aceasta a fost restituită pentru a fi
depusă la Tribunalul Arbitral.
Decizia a fost atacată cu recurs de
către SC M.G.M.T. SRL, reclamantă în acțiunea arbitrală.
Se susține că a fost depusă cererea
în termen legal la Curtea de Apel Craiova și că, în mod eronat, aceasta a restituit-o,
cu mențiunea că trebuie depusă la Tribunalul Dolj, iar această instanță i-a
restituit, de asemenea, acțiunea pentru a o depune la Tribunalul Arbitral.
Recurenta arată că data depunerii
acțiunii, respectiv, a comunicării hotărârii arbitrale, este cea la care a fost
depusă, inițial, acțiunea în anulare și aceasta pentru că acțiunea în anulare
nu este o cale de atac echivalentă apelului, pentru a i se aplica dispozițiile art.
288 al.2 C. proc. civ.
Se mai arată că orice sancțiune
procedurală este prevăzută expres și nu se pot extinde astfel de sancțiuni la
alte cazuri fără o dispoziție distinctă.
Din oficiu, instanța de recurs a
invocat motivul de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 1 C.
proc. civ., respectiv, nelegala constituire a completului.
Se constată că instanța care a
judecat acțiunea în anulare s-a constituit în complet format din trei judecători
ca un complet de recurs.
Acțiunea în anulare este o cale de
atac
sui generis,
reglementată ca atare în dispozițiile speciale ale
Codului de procedură civilă.
Art. 365 alin. (1) C. proc. civ.
stabilește competența de soluționare a acțiunii în anulare ca revenind
instanței judecătorești imediat superioare instanței care ar fi competente să
judece litigiul în fond, în primă instanță în lipsa convenției arbitrale.
Pe de altă parte, hotărârea
pronunțată în acțiunea în anulare poate fi atacată numai cu recurs, astfel cum
prevăd dispozițiile art. 366 alin. (2) C. proc. civ.
Având în vedere această configurație
juridică a acțiunii în anulare, compunerea completului de judecată nu poate fi
cel de trei judecători, ca în instanța de recurs, pentru că un recurs abia
urmează a se judeca după pronunțarea hotărârii în acțiunea în anulare.
Per a contrario,
compunerea completului trebuie să
fie aceea de doi judecători, tocmai având în vedere dispozițiile art. 365 alin.
(1) C. proc. civ.
Pronunțând o hotărâre într-un
complet de trei judecători, instanța, care a soluționat acțiunea în anulare, a
încălcat normele imperative menționate, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 304
pct. 1 C. proc. civ., va fi admis recursul, se va casa decizia și va fi trimisă
cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția invocată din oficiu.
Admite recursul declarat de
reclamanta SC M.G.M.T. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 932 din 20 iunie
2002 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, casează decizia atacată și
trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 8 mai 2003.