ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1549/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea arbitrală nr. 203 din

12 iulie 2001, pronunțată în dosarul nr. 220/2001, de către Curtea de Arbitraj

Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, a

fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, A.I. INC, restrânsă, împotriva

pârâtei, SC T.C. SRL Craiova, și, în consecință, a fost obligată pârâta să-i

plătească reclamatei 93057 mărci germane, rată leasing și 133.932 mărci germane

taxă de reziliere, precum și 8546 mărci germane taxă de arbitraj.

Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă

cererea reconvențională formulată de SC T.A. SRL, împotriva reclamantei.

Împotriva sentinței arbitrale a

formulat acțiune în anulare pârâta, SC T.A. SRL Craiova, arătând că au fost

încălcate dispozițiile art. 65 din regulamentul arbitral, privind comunicarea

în termen de cel mult o lună a hotărârii, precum și art. 69, în sensul că

aceasta nu a fost semnată de toți membrii Tribunalului Arbitral, nu cuprinde

motivele pe care se sprijină admiterea capătului de cerere privind taxa de

reziliere, ca și pentru reținerea avansului de 20.898 mărci germane de către

reclamantă.

La cererea Tribunalului Arbitral,

petenta a precizat acțiunea în anulare sub aspectul temeiului de drept,

invocând art. 364 pct. 9 C. proc. civ., deoarece nu cuprinde motivarea

respingerii cererii sale reconvenționale, și art. 358 C. proc. civ., constând

în nerespectarea dreptului la apărare.

Prin decizia nr. 188 din 5 februarie

2002, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 2140/2001, i-a

fost respinsă, ca nefondată, acțiunea în anulare.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a

declarat recurs SC T.A. SRL Craiova.

Se susține, sub trimiterea la art. 304

C. proc. civ., că decizia curții de apel este nelegală și netemeinică, deoarece

instanța nu a administrat toate probele necesare justei soluționări a cauzei,

încălcându-i-se și dreptul la apărare (art. 129 C. proc. civ.).

Se mai susține și că, în cadrul

soluționării acțiunii, în anularea hotărârii arbitrale, Curtea de Apel București,

nu s-a pronunțat pe fondul cauzei.

În fine, că s-a dat o greșită interpretare

contractului dintre părți cu privire la plata ratelor, rezolvarea litigiilor

dintre părți și rezilierea contractului.

Criticile sunt neîntemeiate, iar

recursul se va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 364 C. proc. civ., hotărârile

arbitrale pot fi desființate numai prin acțiune în anulare pentru unul din

motivele prevăzute sub literele a)-i).

Din conținutul acțiunii în anulare,

așa cum ea a fost precizată la cererea instanței, rezultă că s-a invocat numai

cazul prevăzut de art. 364 pct. g, în sensul că hotărârea arbitrală nu cuprinde

motivele pe care se sprijină și nu a fost semnată de membrii tribunalului, ori,

în mod corect, curtea de apel a respins, ca neîntemeiată, această critică,

hotărârea arbitrală fiind amplu motivată pe toate aspectele supuse judecății.

În ce privește pretențiile, s-a

reținut că părțile, în ședința publică, au declarat că nu mai au probe de

administrat, iar critica privind nesoluționarea de către curtea de apel a

fondului cauzei, excede dispozițiilor art. 364 C. proc. civ., care limitează

examinarea hotărârii arbitrale la cazurile acolo prevăzute.

Așa fiind, soluția curții de apel

este legală și temeinică.

Față de considerentele ce preced,

Înalta Curte de Casație și Justiție,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta, SC T.A. SRL Craiova, împotriva deciziei civile nr. 188

din 5 februarie 2002, a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 29 aprilie 2004.