ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1026/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, Administrația Domeniului Public, a solicitat prin acțiune obligarea pârâtei SC R.E.B.U. la plata sumei de 450.000.000 lei, reprezentând contravaloarea chiriei egale cu amortismentul mijloacelor fixe, predate pârâtei, calculată pe perioada 1 iulie 1997 - 30 noiembrie 1999. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că i-a predat pârâtei 8 tractoare cu remorci, conform dispoziției Primarului General nr. 721 din 30 mai 1997 și că prin Hotărârea Consiliului General al municipiului București, având nr. 159 din 4 septembrie 1997, s-a stabilit ca pârâta să plătească o chirie egală cu valoarea amortismentului.

A mai susținut că pârâta a refuzat să încheie contracte de închiriere și că, în cele din urmă, tractoarele cu remorcă au fost restituite, dar s-a refuzat plata chiriei. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 5058 din 18 septembrie 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea. Instanța de fond a apreciat că, din actele depuse la dosar, nu rezultă că utilajele au fost folosite efectiv de pârâtă sau că predarea-primirea s-a făcut după apariția Hotărârii Consiliului General al municipiului București. În acest context, pretențiile pentru plata chiriei au fost considerate ca neîntemeiate.

Apelul declarat de reclamanta, Administrația Domeniului Public, sector 6, București, împotriva sentinței de fond a fost respins prin decizia nr. 83 din 25 ianuarie 2001. Criticile aduse sentinței, prin care s-a susținut că au fost nesocotite procesele-verbale de predare a utilajelor, care fac dovada că acestea au fost preluate de pârâta, cu consecința că, de la data preluării și până la restituire, datorează chiria determinată prin acțiune, au fost apreciate ca nefondate. Această apreciere a instanței de apel se bazează pe lipsa acordului de voință pentru locațiunea bunurilor, care trebuia să rezulte din inventarierea acestora, conform dispozițiilor C.L.M.B., urmată de încheierea contractului de închiriere.

A mai reținut instanța de apel că utilajele erau improprii circulației pe drumurile publice și, deci, cu atât mai mult nu poate fi pretinsă chiria în cuantumul determinat de reclamantă. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta, Administrația Domeniului Public, sector 6, București. Decizia pronunțată în apel a fost considerată netemeinică și nelegală pentru următoarele motive: - Instanța a reținut corect că utilajele i-au fost predate pârâtei și, cu toate acestea, a considerat greșit că nu a existat acord de voință pentru primirea lor. - S-a afirmat că utilajele nu erau în stare de funcționare, deși, în realitate, toate tractoarele și remorcile erau în stare de funcționare, iar în ipoteza în care nu erau corespunzătoare, putea fi refuzată primirea lor.

- Prin preluarea utilajelor, pârâta a acceptat și condițiile prevăzute de H.C.L.M.B. nr. 159/1997, privind determinarea chiriei la nivelul amortismentelor, chirie care este datorată, întrucât utilajele au fost folosite. Recursul este nefondat. Din dispoziția nr. 721 din 30 mai 1997, rezultă că Primarul General a luat măsura ca mijloacele fixe și de inventar, aferente activității de curățenie stradală, deținute de Administrația Domeniului Public, să fie folosite de SC R.E.B.U. SA până la preluarea lor de către C.G.M.B., când urma să se stabilească și modul de atribuire. La data de 4 septembrie 1997, s-a hotărât de Consiliul General al municipiului București ca utilajele să fie inventariate de o comisie, urmând ca acestea să fie închiriate societății SC R.E.B.U.

SA. Prin aceeași hotărâre, s-a stabilit ca, până la preluarea prin închiriere a utilajelor și a celorlalte dotări aferente activității de salubrizare, acestea să fie folosite de SC R.E.B.U. SA, fără alte precizări în legătură cu plata unor sume în contul folosinței. Din conținutul acestor înscrisuri rezultă că, între părțile în proces, nu s-a realizat acordul de voință pentru închirierea utilajelor și nici nu s-a definitivat modul de atribuire a acestora. Așadar, instanța de apel a făcut o apreciere corectă asupra conținutului acestor înscrisuri, iar concluzia privind lipsa acordului de voință dintre părțile în proces, în legătură cu modul de utilizare a utilajelor, se bazează pe probele prezentate instanței.

În consecință, prima critică este nefondată. Este nefondată și critica potrivit căreia utilajele erau în stare de funcționare, întrucât, din procesul-verbal aflat la dosar, rezultă că utilajele prezentau deficiențe funcționale. Dar, și în ipoteza în care nu s-ar fi constatat deficiențele funcționale, chiria nu poate fi pretinsă pentru perioada cât acestea se aflau la intimată, întrucât nu era definitivat modul de atribuire, așa cum s-a stabilit prin cele două hotărâri ale Primarului General și ale Consiliului Local, iar predarea nu a fost urmată de inventariere și încheierea contractului de închiriere.

Și critica privind modul de determinare a chiriei este nefondată, câtă vreme nu s-a încheiat contract de locațiune, iar pentru perioada reclamată nu s-a definitivat modul de atribuire a acestor utilaje, până la data când au fost preluate de recurentă (în anul 1999). Față de cele ce preced, precum și în lipsa altor probe, se constată că nu sunt motive de netemeinicie și nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 10 C. proc. civ., așa încât recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta, Primăria sectorului 6 București, Administrația Domeniului Public, sector 6, împotriva deciziei nr. 83 din 25 ianuarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2003.