ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 753/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 iulie 1997, reclamanta S.C. D. S.A. București a chemat în judecată pe pârâta S.C. A.P.C. SRL București, solicitând ca pe calea unei ordonanțe președințiale să se dispună evacuarea acesteia din spațiul comercial “depozit alimente” situat în București. Prin cererea reconvențională formulată de pârâta s-a solicitat restituirea chiriei încasate de reclamantă începând cu data de 16 august 1994. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 5452 din 25 septembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul comercial, cu cheltuieli de judecată, respingând cererea reconvențională a pârâtei.

Prin decizia civilă nr. 258 din 22 februarie 2001, Curtea de Apel București, secția comercială, a admis apelul pârâtei, a schimbat hotărârea instanței de fond în sensul că, a respins acțiunea reclamantei privind evacuarea, a admis cererea reconvențională a pârâtei și a obligat pe reclamantă la plata sumei de 53.600.000 lei chirie încasată fără just titlu în perioada 16 august 1994 - 30 mai 1997, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată și respingerea cererii reconvenționale a pârâtei, întrucât aceasta nu are un titlu legal pentru pretențiile sale privind spațiul comercial în litigiu.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea lucrărilor dosarului în raport de susținerile pe care reclamanta le face prin recursul de față, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În speță, trebuie reținut că pârâta deține cu forme legale spațiul în litigiu, în temeiul contractului de cesiune nr. 7702/1994 înscris în registrul de transcripțiuni privind suprafața de 749,74 mp, încheiat cu proprietara acestuia Arhiepiscopia București (care a cumpărat spațiul în 1994 în baza acordului F.P.S. din martie 1994 și al F.P.P. IV Muntenia), așa cum corect s-a constatat și prin decizia atacată.

Astfel că, pârâta deținând spațiul în temeiul unui contract de concesiune legal, confirmat de proprietara actuală a spațiului, corect instanța a respins acțiunea reclamantei pentru evacuarea pârâtei. În consecință, cum reclamanta nu are un titlu legal, asupra spațiului în litigiu, și deci nici calitate procesuală, nu este îndreptățită a încasa nici chiria începând cu 16 august 1994. Astfel că, admițând cererea reconvențională a pârâtei corect, instanța a obligat pe reclamantă să restituie chiria încasată fără titlu. Față de cele de mai sus recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare. Având în vedere această soluție, pârâta, fiind îndreptățită potrivit art. 274 C. proc.

civ. la cheltuieli de judecată în recurs, are acțiune separată în recuperarea acestora în lipsa de la dosar a dovezii de plată a onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. D. S.A. București împotriva deciziei nr. 258 din 22 februarie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2003.