ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 812/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel Brașov sub nr. 630 din 18 iunie 2002, reclamantul P.E., în

contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Vămilor, a solicitat să se

constate că prin foaia de vărsământ nr. 1377831 din 29 decembrie 1994 emisă de

Sucursala CEC Brașov, a achitat în contul Direcției Regionale Vamale

Interjudețene Brașov suma de 4.230.862 lei cu titlu de taxă vamală pentru

autoturismul marca Nissan și să oblige pârâta să-i elibereze chitanță fiscală

vamală necesară înmatriculării autoturismului. Totodată a solicitat obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat următoarele:

- autoturismul în cauză este

înmatriculat în Germania și a fost cumpărat de la numitul C.A. cu domiciliul în

Germania, iar pârâta refuză să-i elibereze chitanța fiscală vamală necesară

înmatriculării, deși a achitat taxa vamală;

- a adresat mai multe cereri

Direcției Regionale Vamale Interjudețene Brașov și Direcției Generale a

Vămilor, însă prin răspunsurile primite i s-a refuzat eliberarea chitanței

fiscale vamale;

- consemnarea în contul pârâtei a

sumei cu titlu de taxă vamală ar reprezenta o plată valabilă, astfel că pârâta

este obligată la eliberarea chitanței fiscale vamale.

Prin întâmpinarea formulată în cauză

și nota de concluzii depusă, Direcția Generală a Vămilor prin Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Brașov a arătat că:

- reclamantul nu a respectat

procedura administrativă prealabilă de soluționare a plângerilor și

contestațiilor împotriva actelor emise de autoritățile vamale, așa cum aceasta

este reglementată la cap. 10 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al

României, la instanța de contencios administrativ putând fi atacată doar

decizia dată de directorul general al Direcției Generale a Vămilor care exercită

controlul ierarhic administrativ asupra deciziei date de Directorul Direcției

Generale Vamale Interjudețene, în soluționarea contestațiilor împotriva actelor

emise de autoritatea vamală teritorială;

- reclamantul nu poate invoca în

fața instanței de contencios administrativ nelegalitatea răspunsului dat de

cele două organe de autoritate vamală, respectiv Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Brașov și Direcția Generală a Vămilor, întrucât autoturismul în

cauză nu a fost prezentat Biroului Vamal Brașov și nici nu figurează în

Registrul de evidență a bunurilor din import;

- între reclamant și Biroul Vamal

Brașov nu există nici un raport juridic, astfel că suma de bani consemnată în

contul de garanții al Biroului Vamal Brașov se află la dispoziția deponentului;

- pentru a se efectua formalitățile

vamale în legătură cu autoturismul în cauză, reclamantul va trebui să parcurgă

toate etapele vămuirii bunului: prezentarea bunului și a documentelor

însoțitoare; acordarea liberului de vamă, prin întocmirea chitanței vamale,

după achitarea în prealabil a drepturilor vamale care se calculează la data

efectuării vămuirii ținând cont de elementele de taxare în vigoare la acea

dată;

- reclamantul s-a adresat instanței

judecătorești după mai mult de 6 ani de la achiziționarea autoturismului,

dreptul la acțiune al acesteia fiind prescris.

Cauza a rămas în pronunțare pe cele

două excepții formulate de pârâtă, iar prin sentința civilă nr. 72/F din 30

iulie 2002, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune și a admis

excepția prematurității acțiunii și, în consecință, a procedat la respingerea

acțiunii ca prematur introdusă.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere următoarele:

- reclamantul a înregistrat acțiunea

care a făcut obiectul dosarului nr. 460/2001 al Curții de Apel Brașov, la data

de 27 octombrie 2000, sub incidența Legii nr. 141/1997 privind Codul Vamal al

României, astfel că termenul special de prescripție, de 5 ani, în această

materie, nu era împlinit, iar demersurile făcute de reclamant la autoritățile

vamale au avut ca efect întreruperea cursului prescripției;

- prin cap. 10 al Legii nr. 141/1997

s-a instituit un sistem propriu de soluționare a plângerilor și contestațiilor

împotriva actelor emise de autoritatea vamală, iar la instanța de contencios

administrativ poate fi atacată doar decizia dată de Directorul general al

Direcției Generale a Vămilor.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamantul P.E. și Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Brașov, în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor, criticând-o ca

netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs formulate în

scris, recurentul-reclamant P.E. a susținut că, în mod greșit, instanța de

judecată a reținut că petentul nu a parcurs procedura administrativă prealabilă

de soluționare a plângerilor și contestațiilor împotriva actelor emise de

autoritatea vamală. În opinia recurentului reclamant, această procedură a fost

îndeplinită prin demersurile făcute la nivelul celor trei structuri de

autoritate vamală și prin răspunsurile pe care acestea le-au dat, așa cum au

fost prezentate la instanța de fond.

Recurenta Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Brașov, prin motivele de recurs formulate, a arătat că instanța

ar fi trebuit să constate că reclamantul nu a respectat termenul de înaintare a

plângerii și contestației la organul vamal, astfel că acesta a decăzut din

dreptul de a pretinde soluționarea contestației.

În vederea soluționării recursului,

această instanță a dispus citarea recurentului P.E., cu mențiunea timbrării

cererii de recurs cu suma de 15.000 lei taxă judiciară de timbru și 1500 lei

timbru judiciar.

Procedând la verificarea

îndeplinirii cerințelor legale, prealabile soluționării recursului, Curtea

constată că până la termenul de judecată fixat, recursul declarat de P.E. nu a

fost timbrat și, făcând aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

republicată și art. 9,alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, se va dispune anularea

acestui recurs, ca netimbrat.

În ceea ce privește recursul

declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, acesta se

dovedește a fi nefondat după cum se va arăta în continuare.

Instanța de contencios administrativ

sesizată a reținut că reclamantul nu a parcurs procedura administrativă

prealabilă de soluționare a plângerilor și contestațiilor împotriva actelor

emise de autoritățile vamale, prevăzută la cap. 10 din Legea nr. 141/1997

privind Codul Vamal al României. Trebuie avut în vedere faptul că această procedură

va fi parcursă, dacă va fi cazul, numai după ce reclamantul va da curs

solicitărilor exprimate de autoritatea vamală prin adresele de răspuns nr. 6478

din 8 iulie 1998 și 10.543 din 17 decembrie 2001, depuse de reclamant la

instanța de fond, în sensul că acesta trebuie să parcurgă, mai întâi, toate

etapele vămuirii bunului, și anume, prezentarea bunului și a documentelor

însoțitoare, acordarea liberului de vamă, prin întocmirea chitanței vamale,

după achitarea drepturilor vamale.

Atâta timp cât nu a fost parcursă

procedura prealabilă specifică sistemului organelor vamale de autoritate, nu

poate fi pusă în discuție nerespectarea de către reclamant a termenului de

formulare a plângerii și contestației, pe parcursul celor trei faze ale

procedurii prealabile.

Față de considerentele arătate,

recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de P.E.

împotriva sentinței civile nr. 72/F din 30 iulie 2002 a Curții de Apel Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, ca netimbrat.

Respinge recursul declarat de

Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, în numele și pentru Direcția

Generală a Vămilor, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 februarie 2003.