ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1140/2003

S-a

luat în examinare recursul  declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.187/CA din

10 decembrie 2001 a Curții de Apel Iași.

La

apelul nominal  s-au prezentat: Ministerul Finanțelor Publice și Direcția

Generală a Finanțelor Publice prin  consilierul juridic V.C.S., lipsind C.V.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic V.C.S. a  susținut recursul și a solicitat admiterea acestuia cu

referire la motive scrise.

Reprezentantul

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de

respingere a recursului ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași, la 22 ianuarie 2002, Ministerul

Finanțelor Publice București a declarat recurs împotriva sentinței civile

nr.187/2001 a  Curții de Apel Iași, considerând că hotărârea atacată este

nelegală și netemeinică.

Astfel

s-a susținut că instanța a greșit atunci când a făcut aplicarea Legii

nr.146/1997 și a anulat decizia nr.1413 din 21 septembrie 2001 a Ministerului

Finanțelor – Direcția Generală de soluționare a contestațiilor.

În

acest sens recurenta a susținut că una din pretențiile  contestatorului intimat

C.V. este și o sumă ce reprezintă daune materiale, pe care instanța penală a

respins-o prin soluția pronunțată în dosarul penal nr.14562/1997.

De

asemenea, s-a precizat că petentul a mai solicitat reactualizarea sumei de

162.876 lei  la suma de 288.800 lei prestație lunară, suma de 7.583.995 lei

reprezentând reactualizarea prestației  periodice, 149.823.300 lei

reactualizare daune morale, aceste cereri conturând o acțiune în pretenții

pentru care petentul datorează taxă de timbru.

Din

actele cauzei Curtea Supremă de Justiție reține că la 10 decembrie 2001, Curtea

de Apel Iași a pronunțat sentința nr.187  hotărâre atacată în cauză, și care

este legală și temeinică.

În

mod corect instanța de fond a admis contestația contestatorului C.V., în

contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice, și-a dispus anularea

deciziei nr.1413 din 21 septembrie 2001, pronunțată de Ministerul Finanțelor

Publice – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

C.V.

este partea civilă din dosarul penal nr.14562/1997 al Judecătoriei Iași și

căruia i s-a admis în parte acțiunea civilă, cu obligarea inculpatului C.P., la

o prestație periodică de 162.876 lei lunar începând cu 12 iulie 1994 și până la

încetarea stării de  nevoie și 54.700.000 lei daune morale. Totodată, s-a

respins cererea părții civile la plata daunelor materiale.

De

precizat că inculpatul C.P. a fost condamnat la 3 ani închisoare (cu aplicarea

art.81 Cod penal) întrucât în ziua de 12 iulie 1994 i-a aplicat mai multe

lovituri părții vătămate C.V., precum și o lovitură  cu o furcă de fier în zona

capului, având drept consecință pierderea  totală a vederii la ochiul stâng.

Ulterior

partea civilă C.V. a formulat o acțiune civilă separată, și în această cauză

Ministerul Finanțelor prin decizia nr.1413 din 21 septembrie 2001 (atacată în

cauză) i-a impus plata unei taxe de timbru considerându-se cererea formulată o

acțiune în pretenții.

În

mod corect instanța de fond a stabilit că: „potrivit dispozițiilor art.24 lit.c

din Ordinul Ministrului Justiției nr.760/C/1999 pentru aprobarea normelor

metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de

timbru – sunt scutite de taxele judiciare de timbru, potrivit legii, acțiunile

și cererile  inclusiv  cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoarre la

cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale, și morale

decurgând din acestea, formulate cu prilejul soluționării dosarului penal sau

prin acțiuni civile separate introduse la instanța civilă.

Cum

intimatul în cauză a cerut reactualizarea prestației periodice la care a fost

obligat cel ce l-a vătămat, reactualizarea prestației  periodice  neachitate de

pârât în perioada iulie 1994 și până la data introducerii acțiunii pecum și la

daune materiale reprezentând venituri nerealizate acesta beneficiază de

scutirea de taxă de timbru prevăzută de lege.

Toate

pretențiile intimatului în acțiunea  promovată și pentru care i s-a cerut să

plătească taxă de timbru prin actul administrativ contestat își are izvorul în

dosarul penal în care inculpatul C.P. a fost judecat și condamnat.

Deci

recursul declarat de Ministerul Finanțelor este  neîntemeiat și întrucât actul

administrativ atacat a fost în mod corect anulat de instanța de fond, hotărârea

acesteia fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul  declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.187/CA din 10 decembrie 2001 a

Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  21 martie 2003.