ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1140/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.187/CA din 10 decembrie 2001 a Curții de Apel Iași. La apelul nominal s-au prezentat: Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice prin consilierul juridic V.C.S., lipsind C.V. Procedura completă. Consilierul juridic V.C.S. a susținut recursul și a solicitat admiterea acestuia cu referire la motive scrise. Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași, la 22 ianuarie 2002, Ministerul Finanțelor Publice București a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.187/2001 a Curții de Apel Iași, considerând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.

Astfel s-a susținut că instanța a greșit atunci când a făcut aplicarea Legii nr.146/1997 și a anulat decizia nr.1413 din 21 septembrie 2001 a Ministerului Finanțelor – Direcția Generală de soluționare a contestațiilor. În acest sens recurenta a susținut că una din pretențiile contestatorului intimat C.V. este și o sumă ce reprezintă daune materiale, pe care instanța penală a respins-o prin soluția pronunțată în dosarul penal nr.14562/1997. De asemenea, s-a precizat că petentul a mai solicitat reactualizarea sumei de 162.876 lei la suma de 288.800 lei prestație lunară, suma de 7.583.995 lei reprezentând reactualizarea prestației periodice, 149.823.300 lei reactualizare daune morale, aceste cereri conturând o acțiune în pretenții pentru care petentul datorează taxă de timbru.

Din actele cauzei Curtea Supremă de Justiție reține că la 10 decembrie 2001, Curtea de Apel Iași a pronunțat sentința nr.187 hotărâre atacată în cauză, și care este legală și temeinică. În mod corect instanța de fond a admis contestația contestatorului C.V., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice, și-a dispus anularea deciziei nr.1413 din 21 septembrie 2001, pronunțată de Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor. C.V. este partea civilă din dosarul penal nr.14562/1997 al Judecătoriei Iași și căruia i s-a admis în parte acțiunea civilă, cu obligarea inculpatului C.P., la o prestație periodică de 162.876 lei lunar începând cu 12 iulie 1994 și până la încetarea stării de nevoie și 54.700.000 lei daune morale.

Totodată, s-a respins cererea părții civile la plata daunelor materiale. De precizat că inculpatul C.P. a fost condamnat la 3 ani închisoare (cu aplicarea art.81 Cod penal) întrucât în ziua de 12 iulie 1994 i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate C.V., precum și o lovitură cu o furcă de fier în zona capului, având drept consecință pierderea totală a vederii la ochiul stâng. Ulterior partea civilă C.V. a formulat o acțiune civilă separată, și în această cauză Ministerul Finanțelor prin decizia nr.1413 din 21 septembrie 2001 (atacată în cauză) i-a impus plata unei taxe de timbru considerându-se cererea formulată o acțiune în pretenții.

În mod corect instanța de fond a stabilit că: „potrivit dispozițiilor art.24 lit.c din Ordinul Ministrului Justiției nr.760/C/1999 pentru aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru – sunt scutite de taxele judiciare de timbru, potrivit legii, acțiunile și cererile inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoarre la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale, și morale decurgând din acestea, formulate cu prilejul soluționării dosarului penal sau prin acțiuni civile separate introduse la instanța civilă. Cum intimatul în cauză a cerut reactualizarea prestației periodice la care a fost obligat cel ce l-a vătămat, reactualizarea prestației periodice neachitate de pârât în perioada iulie 1994 și până la data introducerii acțiunii pecum și la daune materiale reprezentând venituri nerealizate acesta beneficiază de scutirea de taxă de timbru prevăzută de lege.

Toate pretențiile intimatului în acțiunea promovată și pentru care i s-a cerut să plătească taxă de timbru prin actul administrativ contestat își are izvorul în dosarul penal în care inculpatul C.P. a fost judecat și condamnat. Deci recursul declarat de Ministerul Finanțelor este neîntemeiat și întrucât actul administrativ atacat a fost în mod corect anulat de instanța de fond, hotărârea acesteia fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.187/CA din 10 decembrie 2001 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.