ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1545/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

14 mai 2004, Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs împotriva

sentinței civile nr. 613 din 30 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

București, în dosarul nr. 295/2004.

În motivarea recursului,

petenta a solicitat modificarea sentinței atacate, în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., întrucât hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea

greșită a legii.

Sub acest aspect, recurenta

a susținut că în mod greșit s-a admis în parte, acțiunea intimatei-reclamante

și s-a obligat Ministerul Finanțelor, în solidar cu ministrul finanțelor

publice, domnul M.T., la plata sumei de 3.000.000 lei, reprezentând daune

compensatorii, precum și obligarea lui M.T., la plata amenzii în cuantum de 500

lei/zi de întârziere nejustificată, la executarea hotărârii pentru perioada 7

martie 2003 - 16 iunie 2003.

Recurenta a susținut că în

contextul în care instituția sa nu deținea în baza de date, decât informații

sintetice referitoare la înlesnirile acordate la plata taxei de timbru în

perioada 1992 - 2002, iar elaborarea răspunsului a presupus o activitate de

cercetare a arhivelor centrale și teritoriale ale Ministerului Finanțelor

Publice, la nivelul celor 41 de județe, pentru o perioadă de 12 ani,

întârzierea comunicării datelor solicitate apare pe deplin justificată.

A mai susținut recurenta, că

la aprecierea asupra daunelor morale, instanța de fond nu a motivat soluția

dată.

S-a mai menționat de

recurentă, că Ministerul Finanțelor Publice a executat voluntar hotărârile judecătorești

pronunțate, astfel încât acordarea de daune compensatorii nu se mai justifică.

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin sentința nr. 613 din 30

martie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociația A.D.O., în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și M.T. - ministrul finanțelor publice.

Prin sentință s-a aplicat

conducătorului instituției, T.M., în baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990,

sancțiunea prevăzută de art. 10 alin. (3), respectiv amenda către stat, de 500

lei/zi întârziere pentru neexecutarea hotărârii judecătorești pe perioada de la

7 martie 2003, la 10 iunie 2003.

A fost obligat Ministerul

Finanțelor Publice și T.M., la plata de daune compensatorii de 3 milioane lei

către reclamantă, în baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.

S-a reținut prin sentința

atacată, că prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la 9 mai 2003, Asociația A.D.O. a chemat în judecată

Ministerul Finanțelor Publice și pe M.T., ministrul finanțelor publice,

solicitând obligarea acestora în nume propriu, conform art. 16 alin. (2),

raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 29/1990, la plata unei amenzi de

500 lei/zi de întârziere pentru conducătorul instituției, precum și plata de

daune cominatorii, de 1.000.000 lei/zi, pentru întârzierea în executarea

sentinței civile nr. 75/2002.

În motivarea cererii,

intimata-reclamantă a arătat că s-a adresat pârâtei, cu adresa nr. 43 din 3

septembrie 2002 și în conformitate cu Legea nr. 544/2001 să-i comunice

informații privind numărul de cereri de taxe judiciare de timbru pentru care

s-a acordat scutire, reducere, eșalonare, amânare sau alte înlesniri pe

perioada 1990 - 2002, precum și câte contestații împotriva modului de stabilire

a taxelor judiciare de timbru a soluționat în aceeași perioadă.

S-a precizat de

intimata-reclamantă, că, deși prin sentința civilă nr. 75 din 1 noiembrie 2002,

dată în dosarul nr. 1098/2002, de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă,

l-a obligat pe pârâtul-recurent Ministerul Finanțelor Publice, să comunice

informațiile solicitate, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a

hotărârii, pârâta nu s-a conformat și nu a comunicat datele solicitate, nici

după data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, prin decizia nr. 78

din 3 februarie 2003, astfel că pentru întârzierea în executare a promovat

acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 1382/2003.

Prin sentința nr. 887 din 11

iunie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, și-a

declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția

a VIII-a civilă, pe considerentul că această instanță, în contencios

administrativ, a pronunțat sentința nr. 75/2002, a cărei executare se solicită

potrivit art. 16 alin. (2), raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 29/1990.

Prin decizia nr. 337 din 29

ianuarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ, a admis recursul declarat de Asociația A.D.O. împotriva deciziei

nr. 887/2003, pe care a casat-o și a trimis-o, spre competentă soluționare,

aceleiași instanței (Curtea de Apel București), întrucât obiectul acțiunii

privește obligarea unei autorități centrale, la plata de daune pentru

neexecutarea unei hotărâri definitive - art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Curtea de Apel București,

astfel învestită, a luat act, la termenul din 9 martie 2004, că

intimata-reclamantă și-a modificat cererea inițială, în sensul că transformă

daunele cominatorii de 1.000.000 lei/zi solicitate în sarcina pârâților, în

daune compensatorii în cuantum de 10.000.000 lei, pentru perioada 7 martie 2003

- 10 iunie 2003.

Curtea de Apel București a

reținut că, deși prin decizia nr. 76, pronunțată de Curtea de Apel București,

rămasă definitivă și irevocabilă la 7 februarie 2003, Ministerul Finanțelor nu

s-a conformat și nu a executat hotărârea nr. 75 din 1 noiembrie 2002,

pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă

și litigii de muncă (definitivă prin decizia nr. 76 din 7 februarie 2003, a

Curții de Apel București), în sensul ca în termen de 30 de zile de la rămânerea

ei definitivă, să comunice intimatei-reclamante, informațiile publice

solicitate.

Hotărârea atacată în cauză,

respectiv sentința nr. 613 din 30 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, este legală, astfel încât

recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins, conform art. 312 C. proc.

civ.

Este de necontestat că din 3

septembrie 2002, intimata-reclamantă a solicitat informații publice în

condițiile Legii nr. 544/2001, recurenților-intimați.

Deși aceste informații

puteau fi comunicate pe timpul judecării, cauza rămânând fără obiect,

informațiile nu au fost comunicate complet, nici după rămânerea definitivă și

irevocabilă a sentinței nr. 75 din 1 noiembrie 2001, a Tribunalului București,

respectiv la data de 7 februarie 2003.

Dovadă în acest sens este

adresa nr. 27 din 26 mai 2003, prin care intimata-reclamantă a insistat să-i

fie comunicate și relațiile privind contestațiile înregistrate și modul lor de

soluționare.

Așa fiind, abuzul

administrativ este evident, astfel încât hotărârea atacată este legală și

temeinică.

În mod corect s-a apreciat

de instanță, și cu privire la cuantumul amenzii aplicate ministrului de finanțe,

pentru neexecutarea hotărârii judecătorești, în sensul comunicării informațiilor

publice de către Ministerul de Finanțe, în condițiile Legii nr. 544/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 613 din 30

martie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

precum și de ministrul finanțelor publice - M.T.

Obligă recurenții, la 3

milioane lei către Asociația A.D.O.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2005.