ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2165/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introductivă înregistrată la 3

februarie 2000, reclamanta SC R.E.P. SA București a chemat în judecată pe

pârâta SC S.C.A. SRL Hunedoara, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va

pronunța, obligarea pârâtei la plata sumei de 604.383.768 lei cu titlu de preț

și de 21.732.675 lei cheltuieli de judecată și 50.000 lei timbru judiciar.

Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 457 din 28 aprilie 2000, a anulat, ca

insuficient timbrată, acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut că, la data înregistrării, acțiunea era timbrată cu 50.000 lei timbru

judiciar, astfel că i-a pus în vedere reclamantei să achite suma de 19.732.676

lei taxă judiciară de timbru, în raport cu valoarea contestată și că aceasta a

făcut demersuri pentru scutire sau amânare la plată a acestei sume, fără să

facă dovezi în acest sens.

Prin decizia civilă nr. 925 din 17 noiembrie 2000,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii

instanței de fond.

Împotriva menționatei decizii, reclamanta SC R.E.P. SA

București a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în concluzie,

admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În criticile formulate, recurenta susține, în esență,

că, în mod greșit, a reținut instanța de apel că nu a făcut dovada că au fost

sesizate organele financiare competente pentru obținerea facilităților la plata

taxei de timbru, conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 146/1997, în

condițiile în care instanța de fond nu i-a confirmat suma ce trebuia să o

plătească, iar la dosar au fost depuse acte din care rezultă înregistrarea

acestei contestații la Ministerul Finanțelor - Administrația Financiară a sectorului

3 București.

Recursul nu este fondat.

Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor

formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale

incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei

recurate, în speță, nefiind întrunită nici una din situațiile prevăzute de art.

304 C. proc. civ.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997,

taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, astfel că, la primirea

cererilor, acțiunilor sau căilor de atac, judecătorul care primește cererea

este obligat să ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei

datorate, fiind îndreptățit să amâne plata taxei de timbru până la primul

termen de judecată.

Cum, la primul termen de judecată din 31 martie 2000,

reclamanta nu și-a timbrat cererea și nici nu a făcut dovada adresării către

organul fiscal, în mod corect, pentru termenul din 28 aprilie 2000, aceasta a

fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de

19.732.675 lei, sau să facă dovada că a obținut amânarea plății acesteia.

Cum reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor

instanței, în mod corect a fost anulată cererea acesteia ca insuficient timbrată.

Faptul că nu a respectat o cerință legală, cum este

aceea de a achita taxa de timbru, indiferent din ce motive, sau de a nu fi

depus în timp util aprobarea de scutire sau eșalonare pentru plata ei, nu poate

constitui, pentru partea care nu s-a conformat, o cauză temeinică, de natură să

justifice o repunere în termen.

Cum reclamanta nu a depus toate diligențele pentru a

se conforma dispozițiilor instanței, în mod corect, Curtea de Apel București a

respins apelul reclamantei, ca nefondat.

Așa fiind, cum hotărârea instanței de apel este

temeinică și legală, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.E.P. SA,

București împotriva deciziei nr. 925 din 17 noiembrie 2000 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2003

.