ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2532/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Arbitraj Comercial Internațional București de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a fost învestită cu soluționarea acțiunii formulată de reclamantele SC P. SA București și SC F.I. SRL Beyrouth Liban, prin sucursala sa din Paris, în contradictoriu cu pârâta SC N.I. SRL București pentru plata sumei de 269.154,44 dolari S.U.A., cu titlu de preț neachitat din facturile emise în perioada 15 martie - 28 octombrie 1994, pentru mărfurile alimentare livrate pârâtei în baza contractului din 3 martie 1994, la plata sumei de 115.144.270 lei penalități de întârziere, daune interese și cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 15 din 26 ianuarie 1999 a acestui tribunal arbitral s-a admis, în parte, acțiunea reclamantei SC F.I. SRL Beyrouth Liban, prin sucursala sa din Paris, și pârâta SC N.I. SRL București a fost obligată, față de această reclamantă, la plata sumei de 39.692,72 dolari S.U.A. preț marfă și 1.984,63 dolari S.U.A cu cheltuieli de arbitraj. Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea SC P. SA București pentru lipsă de calitate procesuală activă. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, pentru marfa primită de la reclamantă - mărfuri alimentare - a efectuat plăți consecutive și, după ultima factură, a rămas un sold neachitat de 39.692,72 dolari S.U.A. S-a reținut, în ce privesc penalitățile de întârziere, că pârâta nu poate fi obligată la plata lor, întrucât nu există, în contractul dintre părți, clauză penală.

Împotriva hotărârii arbitrale de mai sus, pârâta SC N.I. SRL București a formulat acțiune în anulare și a invocat și excepția lipsei capacității de exercițiu a SC P. SA București. Prin decizia nr. 80 din 24 ianuarie 2001, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a respins excepția și a respins și acțiunea în anulare, ca nefondată. La pronunțarea acestei hotărâri, s-a avut în vedere, pentru respingerea excepției lipsei capacității de exercițiu a SC P. SA că nu a fost probată legitimarea sa procesuală activă. S-a reținut, totodată, pe fondul pricinii că, atâta vreme cât pârâta nu a contestat îndeplinirea de către reclamantă a obligației de furnizare de produse, este datoare cu plata prețului, sarcina dovezii trecând asupra sa, în condițiile art. 1169 C. civ.

Pârâta SC N.I. SRL București a declarat recurs, împotriva acestei din urmă hotărâri, și a susținut că recursul său vizează casarea hotărârii recurate, întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ. 1). A susținut, astfel, recurenta că hotărârea curții de apel este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât s-au încălcat dispoziții legale esențiale privind : - lipsa capacității procesuale active a tuturor reclamanților; - constatarea perimării cererii adresată tribunalului arbitral; - constatarea prescrierii dreptului la acțiune, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2). Recurenta a mai criticat hotărârea recurată și pentru aceea că se bazează pe o gravă greșeală de fapt, derivând din aprecierea eronată a probelor, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc.

civ. Recursul pârâtei este nefondat. Criticile recurentei nu sunt de natură a modifica sau casa hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București în soluționarea acțiunii în anulare. 1. Critica, vizând lipsa capacității procesuale active a reclamanților, a constituit și motiv al acțiunii în anulare, analizat corect de instanța de apel, care, în considerentele hotărârii, a reținut că acțiunea introductivă la Tribunalul București, fiind promovată în numele reclamantei SC F.I. SRL, a fost numai exercitată prin sucursala acesteia din Paris, subunitate care nu a acționat în nume propriu. S-a reținut, de asemenea, în sprijinul celor de mai sus, că, prin precizările din 17 noiembrie 1998, este confirmată expres însușirea acțiunii exercitată prin reprezentantul subunității fără personalitate juridică, alături de acționarul principal, care putea fi mandatat de către societatea mamă și în tratarea unor convenții comerciale, de natura contractului în care pârâta a fost parte.

A fost clarificată în hotărârea pronunțată de Curtea de Apel în soluționarea acțiunii în anulare, precum și aspectul privind excepția lipsei capacității de exercițiu a SC P. SA și corect s-a reținut că este nefondată, în raport cu respingerea acțiunii sale introductive, pe motiv că nu a fost probată legitimarea sa procesuală activă. Motivul de casare, privind perimarea cererii adresată tribunalului, nu intră în discuție, deoarece perimarea nu operează decât atunci când pricina stă în nelucrare din vina părților (art. 248 al.1 și 2 C. proc. civ.). Tot astfel, critica, privind împlinirea dreptului material la acțiune, s-a soluționat corect, întrucât cererea de chemare în judecată s-a introdus la Tribunalul București, la data de 14 noiembrie 1995, nefiind depășit termenul de 3 ani ce a început să curgă de la 3 martie 1994, data stabilită de părți, prin contractul de vânzare cumpărare, pentru îndeplinirea obligațiilor comerciale asumate de acesta.

2). Motivul de casare, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., nu mai poate fi luat în considerare, întrucât a fost abrogat prin O.U.G. a Guvernului nr. 138/2000. Din cele de mai sus rezultă că recursul pârâtei este nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., se va respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC N.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 80 din 24 ianuarie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2003.